Luigi Cremona

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luigi Cremona
Date personale
Nume la naștereLuigi Cremona Modificați la Wikidata
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Pavia, Lombardia, Regatul Lombardia-Veneția[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Italiei[6][7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
profesor universitar[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Pavia  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Sapienza din Roma
Universitatea din Bologna
Politehnica din Milano[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
membru străin al Royal Society[*] ()[2]
grand officier de l'ordre des Saints-Maurice-et-Lazare[*][[grand officier de l'ordre des Saints-Maurice-et-Lazare |​]]
ordine civile di Savoia[*][[ordine civile di Savoia (award)|​]]
Profesor pentru Domenico Montesano[*][[Domenico Montesano (matematician italian)|​]]  Modificați la Wikidata

Luigi Cremona (n. 7 decembrie 1830 la Paris - d. 10 iunie 1903 la Roma) a fost un matematician italian, cunoscut pentru contribuțiile sale în geometria algebrică și în predarea matematicii în țara sa.

A fost profesor de matematică la Universitatea din Roma începând cu 1873. A activat în cadrul Revoluției poporului, iar în 1897 devine vicepreședinte al Senatului. Începând cu 1898 deține portofoliul de Ministru al Instrucțiunii Publice.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Cremona s-a ocupat în special de geometrie. A reprezentat în proiecție bicentrală curbe și suprafețe de gradul patru.

A elaborat teoria generală a transformărilor alegbrice biraționale, numite "cremoniene", care reprezintă tipul cel mai general de transformare biunivocă a punctelor unui plan, cu excepția unei serii de puncte fundamentale.

A rezolvat eforturile din barele fermelor și a introdus în mecanică noțiunea de "figuri reciproce".

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1873: Elementi di geometria proiettiva (Torino)
  • 1874: Elementi di calcolo grafico
  • 1879: Le figure reciproche nella statica grafica (Milano).

Cremona a redactat Annali di matematica pura et applicata, iar împreună cu Eugenio Beltrami a redactat Collectania mathematica (Milano, 1881).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Luigi Cremona”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 85 
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  5. ^ a b Luigi Cremona, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Кремона Луиджи, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în