Liviu Surugiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liviu Surugiu
Date personale
Născut10 octombrie 1969
Roșiorii de Vede, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, scenarist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1995-prezent
Specie literarăscience fiction, thriller religios, horror, ficțiune speculativă
Operă de debut"Visându-l pe Mart Senson"
Opere semnificativeAtavic
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Liviu Surugiu (n. 10 octombrie 1969, Roșiorii de Vede) este un scriitor și scenarist român. Principalele genuri abordate în creațiile sale sunt science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF[1]. În 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu Atavic[2], iar în 2016 premiul pentru cel mai bun roman cu ERAL și premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu Rămășițele viselor[3].

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liviu Surugiu s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul Atavic, sub forma unei povestiri[4]. În 1995 debutează în Jurnalul SF cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron[4]. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova"[4], printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul despre Woopy", "Mâinile lui Solomon", "Burta", "Castelul Câinilor", "Alcoolama" (în colaborare cu Ionuț Bănuță), "Îngeri și Câini" sau "Visus", multe dintre ele fiind recompensate cu premii la diverse concursuri[5], toate premiate la concursuri de gen[6].

După o perioadă petrecută în străinătate, Surugiu a revenit în țară și a reînceput să scrie și să publice, revenind în același timp la textele mai vechi. Povestirea scrisă în 1983 a dezvoltat-o și a publicat-o prin forțe proprii în 2011 sub titlul Imman[7][8]. De-a lungul anilor a colaborat cu o serie de publicații online, cum ar fi Gazeta SF sau Nautilus. În 2013 a ajuns în finala organizată de HBO în colaborare cu TIFF cu scenariul "Înghețul"[1][4].

După ce a revizuit și extins volumul Imman, Liviu Surugiu l-a publicat în 2014 la editura Tritonic sub titlul Atavic, care avea să îi aducă la Romcon-ul din anul următor premiul pentru cel mai bun roman[2]. Tot în 2014 a extins povestirea "Întâlnirea", premiată la Festivalul Vladimir Colin din 1995 și a publicat-o sub titlul Iubire și moarte pentru totdeauna[9].

În anul următor a reunit prozele scurte scrise în perioada 1994-1995 și 2013-2015 în volumul Rămășițele viselor, publicat la editura Tracus Arte în colecția Bendis.

Opera[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

Volume de povestiri[modificare | modificare sursă]

Acesta este trupul meu[modificare | modificare sursă]

Acesta este trupul meu este un volum care conține cinci povestiri SF ale lui Liviu Surugiu: „Acesta este trupul meu”, „O chestiune de educație”, „Întâlnirea”, „Înaintea învierii” și „144”.[10] A apărut în 2016, la editura Tracus Arte (ISBN 978-606-664-763-2).[11]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1994 - premiul JSF-Atlantykron pentru "Visându-l pe Mart Senson"[12]
  • 1994 - premiul Supernova pentru "Mâinile lui Solomon"[12]
  • 1995 - Premiul Juriului - Pozitronic pentru "Adevărul despre Woopy"[12]
  • 1995 - Marele Premiu ARSFAN pentru "Visus"[12]
  • 1995 - premiul pentru cea mai bună schiță la concursul Sigma pentru "Îngeri și câini"[12]
  • 1995 - premiul Festivalului Vladimir Colin pentru "Întâlnirea", povestire extinsă și publicată în 2014 sub titlul Iubire și moarte pentru totdeauna[9]
  • 1995 - premiul al III-lea Quasar pentru "Burta"
  • 2013 - premiul Gazetei SF pentru "Daisy", schiță publicată sub pseudonimul Christian Lis[12]
  • 2013 - finalist la Concursul Național de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF, secțiunea lungmetraj, cu "Înghețul"[4]
  • 2015 - premiul pentru cel mai bun roman al anului 2014 decernat la Romcon pentru Atavic[2]
  • 2015 - premiul al III-lea, ex-aequo, la a 30-a ediție a Concursului Național de proză scurtă Helion pentru "Regele Spărgătorilor"[13]
  • 2016 - premiul Atlantykron pentru "Acesta este trupul meu"
  • 2016 - premiul al III-lea la concursul România peste o sută de ani, secțiunea Scenarii[3]
  • 2016 - premiul pentru cel mai bun roman al anului 2015 decernat la Romcon pentru ERAL[3]
  • 2016 - premiul pentru cel mai bun volum de povestiri al anului 2015 decernat la Romcon pentru Rămășițele viselor[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Finaliștii Concursului Național de Scenarii organizat de HBO România în parteneriat cu TIFF - 2013, articol pe Ceașca de cultură
  2. ^ a b c Premiile RomCon 2015 Arhivat în , la Wayback Machine. pe Galileo Online, 22 septembrie 2015.
  3. ^ a b c d Comunicat de presă pe site-ul Romcon.
  4. ^ a b c d e Înghețul (scenariu) Arhivat în , la Wayback Machine. de Liviu Surugiu pe Gazeta SF.
  5. ^ LIVIU SURUGIU - Atavic, ed. Tritonic, 2014
  6. ^ Un viitor best seller: romanul ATAVIC de Liviu Surugiu pe site-ul lui Traian Bădulescu.
  7. ^ Imman pe Lulu.com
  8. ^ Imman (Roman SF), de Liviu Surugiu Arhivat în , la Wayback Machine., fragmente disponibile online pe Librăria Online a Bibliotecii Digitale.
  9. ^ a b Interviu cu scriitorul Liviu Surugiu Arhivat în , la Wayback Machine. de Alexandru Lamba în Gazeta SF, 16 aprilie 2015.
  10. ^ Acesta este trupul meu - Recenzie, literaturapetocuri.ro
  11. ^ Acesta este trupul meu, libris.ro
  12. ^ a b c d e f LIVIU SURUGIU - Rămășițele viselor, ed. Tracus Arte, 2015
  13. ^ Anunț important!!! Arhivat în , la Wayback Machine. pe Helion Online, 9 noiembrie 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Lucrări de Liviu Surugiu
Romane
Volume de povestiri
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Liviu_Surugiu&oldid=16044680