Liviu Damian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liviu Damian
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Corlăteni, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Damian (nume).

Liviu Damian (n. , Corlăteni, România – d. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un autor, eseist, jurnalist, poet, om de cultură, scriitor și traducător sovietic moldovean, reprezentant de marcă al generației anilor 1960.

O stradă din Durlești, municipiul Chișinău, dar și un Liceu Teoretic din orașul Rîșcani îi poartă numele. Totodată, în satul Corlăteni, raionul Rîșcani, satul de baștină al poetului, activează Muzeul literar ”Liviu Damian”, filială a Muzeului de Istorie și Etnografie Rîșcani.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Chișinău în 1960. Liviu Damian a fost redactor-șef adjunct al revistei „Nistru” (1963-1968), secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1976-1986). În anul 1983 În anul 1995, în satul de baștină al scriitorului, a avut loc inaugurarea Muzeului literar „Liviu Damian”, iar în anul 2000, pe casa în care scriitorul a locuit în ultimii ani de viață, a fost dezvelită o placă comemorativă.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Darul fecioarei, debut editorial, (1963)
  • Ursitoarele(1965)
  • Sunt verb (1968)
  • De-a baba iarba (1972)
  • Partea noastră de zbor (1974)
  • Mândrie și răbdare (1977)
  • Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978)
  • Salcâmul din prag (1979)
  • Inima și tunetul (1981)
  • Coroana de umbră (1982)
  • Cavaleria de Lăpușna (1985)
  • Scrieri, vol.1, vol.2 (1985)
  • Apa cristalina

Premii, distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul de Stat pentru Literatură (1984)
  • Maestru Emerit al Artei (1985)[1]
  • Ordinul „Insigna de Onoare”
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1983)[1]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Liviu Damian a fost un tribun, un om de cultură al tuturor timpurilor. Un remarcabil poet român din generația N. Stănescu, I. Alexandru, A. Blandiana, egal ca spirit, ca valoare estetică și ca impact asupra generației viitoare… Pe lângă har, geniul avea calitatea de a se împărtăși cu cei mai tineri, care urmau să ducă suflarea literară mai departe”
„Liviu Damian s-a aflat într-o permanentă competiție cu timpul său. Și, de cele mai multe ori, a reușit să-l devanseze cu un pas… A fost și rămâne un poet modern, care a avut o contribuție sensibilă la “schimbarea la față” a poeziei românești din Basarabia. Susținător fervent al tinerilor, de fiece dată când o cereau “împrejurările”, ne lua apărarea în fața cerberilor literari de odinioară. Noi, cei mai tineri, îi ziceam cu drag “Taica Liviu”…”
„…Liviu Damian este un antimioritic, credința sa de nestrămutat îndreptându-se spre omul marcat de capacitatea competitivă, spre tipul uman capabil de eroism, spre marea ca ritm primordial, din ale cărei valuri viața renaște mereu. …Atitudinea trează, în cazul lui Liviu Damian, vorbește despre închiderea excesivă a eului în forul său interior. La o prea mare profunzime a spiritului, ne previne Nietzsche, “însăși rana poate da forța necesară vindecării “. Acest lucru se întâmplă și în versurile lui Liviu Damian: ramul crește din rană. … Într-o epocă stagnantă Damian se declară adeptul mișcării, poezia sa diferențiindu-se prin caracterul ei mobilizator… Liviu Damian se manifestă ca un precursor al postmodernității în Basarabia.”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mihai Cimpoi, Enigmele verbului. În cartea lui: Alte disocieri , Chișinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1971; O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinau, Ed. Arc, 1996; ediția a II-a, 1997.
  • Mihail Dolgan, Prezent ca unealta în mână/ Și proaspăt ca viața-n smicele . În cartea lui: Crez și măiestrie artistică , Chisinau, Ed. Litera tura artistica, 1982; Liviu Damian. În cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Creația scriitorilor moldoveni în școală (Liviu Damian, Petru Zadnipru,George Meniuc, Spiridon Vangheli), Chișinău, Ed. Lumina, 1989.
  • Andrei Țurcanu, Șansa de a răspunde și a învinge. În cartea lui:Martor ocular . Chișinau, Ed. Literatura artistica, 1983.
  • Ana Bantoș, Nostalgia continuității la Liviu Damian. În cartea ei:Creație și atitudine, Chișinau, Ed. Literatura artistică, 1985; Cavaleria de Lăpușna. În „Limba română” , 1992, nr. 2-3; Liviu Damian, poet al înstrăinării. În „Literatura și arta” , 1995, 9 martie.
  • Ion Ciocanu, Din framântul necunten al vremilor, Chișinau, Ed. Literatura artistică, 1988, p. 146-149, 165-167.
  1. ^ a b Scriitorii Moldovei în lectura copiilor și adolescenților : Dicționar biobibliografic. Prut Internațional. . p. 126.