Limbi samoedice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Răspândirea limbilor samoedice în secolul XVII (hașurat) și secolul XX (fundal continuu)

Limbile samoedice (uneori ortografiat samoiedice) sunt o ramură a familiei de limbi uralice, cealaltă ramură alcătuind-o limbile fino-ugrice. Limbile samoedice sunt vorbite de samoezi, populații de origine mongolă care trăiesc în Siberia de nord de o parte și de alta a munților Ural. Numărul total de vorbitori ai acestor limbi este mic, estimat la numai 30.000.

Limbile samoedice se împart în două subramuri:

  • Limbile samoedice nordice:
  • Limbile samoedice sudice:
    • Mator, dispărută în secolul al XIX-lea;
    • Kamas, stinsă în secolul al XX-lea, ultimul vorbitor murind în 1989;
    • Selkup, vorbită de cca 1500 oameni în regiunea dintre fluviile Obi și Enisei, se remarcă printr-un număr mare de foneme vocalice (25). Din 1930 are și o formă scrisă, bazată pe unul dintre cele trei dialecte.