Lidia Drăgănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Lidia Drăgănescu
Informații generale
Nume complet Lidia Drăgănescu-Butnărașu
Data nașterii (53 de ani)
Locul nașterii Chetriș, jud. Bacău, România
Înălțime 1,79 m
Greutate 74 kg
Post Intermediar stânga
Informații despre echipă
Echipa actuală Retrasă din activitate
Cluburi de juniori
Ani Club
1982-1985 România CSȘ Bacău
Cluburi de seniori*
Ani Club
1985-1992 România CS Știința Bacău
1992-1994 România Chimistul Râmnicu Vâlcea
1995-1998 Germania BvB 09 Dortmund
1998-1999 România Fibrexnylon Săvinești
1999-2001 Italia EOS Siracusa
2000-2001 România Fibrexnylon Săvinești
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1984-2000 România România 206 (658)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
# Selecții și goluri la națională până la data de aprilie 2012

Lidia Drăgănescu (n. Butnărașu; n. , Chetriș, Tamași, Bacău, România[1]) este o fostă mare handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de intermediar stânga.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cariera de club[modificare | modificare sursă]

Lidia Drăgănescu a fost descoperită de profesorul de sport Marcel Păunică de la școala din Gioseni, unde învăța fosta handbalistă.[2] La recomandarea acestuia, Drăgănescu a fost legitimată, în 1982, la Clubul Sportiv Școlar Bacău, unde a fost pregătită de profesorul Eugen Cucu.[2][3]

În 1985, după ce a câștigat campionatul de junioare cu CSȘ Bacău, ea s-a mutat la echipa de senioare CS Știința Bacău, antrenată la acea vreme de Eugen Bartha. La Știința, Drăgănescu le-a avut colege, printre altele, pe Gabriela Antoneanu, Elena Ciubotaru, Filofteia Danilof, Eva Darvaș, Laura Lupușor, Mariana Oacă sau Ioana Vasîlca.[2] Alături de Știința Bacău, Lidia Drăgănescu a câștigat trei titluri naționale și două Cupe ale României. În 1986, Știința Bacău a ajuns în finala Cupei Campionilor EHF, iar în 1989, Lidia Drăgănescu și coechipierele ei au câștigat Cupa Cupelor EHF.[4]

În 1992, Lidia Drăgănescu s-a transferat la noul pol al handbalului feminin românesc, Chimistul Râmnicu Vâlcea, echipă cu care a câștigat două titluri naționale și două cupe ale României.[5] Drăgănescu a luat o pauză temporară în sezonul competițional 1994-1995 și, în ianuarie 1995, ea a născut un băiat pe nume Lucian Alexandru.[2]

În august 1995, Drăgănescu a semnat un contract cu echipa germană BvB 09 Dortmund, la care a jucat până în 1998 și alături de care a câștigat, în 1997, Cupa Germaniei. În sezonul 1997-1998, Lidia Drăgănescu a ajuns cu Borussia în semifinalele Cupei Cupelor EHF.[6]

În sezonul 1998-1999, Lidia Drăgănescu a jucat la echipa nemțeană Fibrexnylon Săvinești, iar în 1999 s-a transferat în Italia, la clubul EOS Siracusa. Alături de acesta, ea a câștigat Campionatul Italiei, în anul 2000.

Echipa națională[modificare | modificare sursă]

Lidia Drăgănescu a fost convocată pentru prima dată în 1984 la echipa națională de junioare a României, pentru care a jucat în 19 meciuri și a înscris 61 de goluri.[7] La echipa națională de senioare ea a jucat în 206 meciuri și a înscris 658 de goluri.[7]

Lidia Drăgănescu a fost componentă a selecționatelor României care au participat la Campionatele Mondiale din 1993 și 1995, precum și la Campionatul European din 1996.[8] De asemenea, ea a făcut parte din naționala României care s-a clasat pe locul șapte la Jocurile Olimpice de vară din 2000.[9]

Viața particulară[modificare | modificare sursă]

Lidia Drăgănescu este căsătorită cu Sorin Livadaru. Din anul 2002, sunt amândoi stabiliți în Spania, la San Sebastián.[necesită citare]

Sora Lidiei Drăgănescu-Butnărașu este și ea o fostă mare handbalistă, Lucia Butnărașu, componentă a naționalei României la Campionatul Mondial din 1986. Ca și Lidia Drăgănescu, Lucia Butnărașu a jucat la CSȘ Bacău, CS Știința Bacău, Chimistul Râmnicu Vâlcea și la echipe din Italia.[10]

Palmares[modificare | modificare sursă]

  • Cupa Campionilor EHF:
    • Finalistă: 1986
    • Semifinalistă: 1987
  • Cupa Cupelor EHF:
    • Simple gold cup.svg Câștigătoare: 1989
    • Semifinalistă: 1993, 1998
  • Campionatul României:
    • Câștigătoare: 1986, 1987, 1992, 1993, 1994
    • Locul al doilea: 1988, 1990, 1991
  • Cupa României:
    • Simple gold cup.svg Câștigătoare: 1986, 1989, 1993, 1994
  • Cupa Germaniei:
    • Simple gold cup.svg Câștigătoare: 1997
  • Campionatul Italiei:
    • Câștigătoare: 2000
  • Campionatul de junioare al României:
    • Câștigătoare: 1985

Distincții[modificare | modificare sursă]

În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Lidiei Drăgănescu i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://web.archive.org/web/20200417105405/https://www.sports-reference.com/olympics/athletes/dr/lidia-draganescu-1.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Leonard Popa (). „Nu vreau să-mi aduc aminte cum au reușit interesele să distrugă o așa echipă mare!”. (interviu cu Lidia Budnărașu). leonardpopa.blogspot.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Narcisa Lecușanu: „Oltchim merită să fie susținută în continuare". Adevărul. . Accesat în . 
  4. ^ „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f)1984-1990” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  5. ^ „Recul Parțial (m) - Speranțe (f) 1990-1996” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  6. ^ „Borussia Dortmund”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în . 
  7. ^ a b „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2012” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  8. ^ „Putine calificari (m)- Succese juvenile 1996-2001” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  9. ^ Lidia Drăgănescu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
  10. ^ „Lucia Butnărașu”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în . 
  11. ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în .