Leopold I, Margraf al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Leopold I de Babenberg
Margraf al Austriei
Leopold I de Babenberg, Margraf al Austriei.jpg
Leopold I (Muzeul de Istorie a Armatei, Viena, Carl Kundmann, 1868)
Date personale
Născut940 d.Hr. Modificați la Wikidata
Würzburg, Bavaria, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Würzburg, Bavaria, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatWürzburg Modificați la Wikidata
PărințiArnulf de Bavaria
Iudita de Friuli[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRicharda de Sualafeldgau Modificați la Wikidata
CopiiHenric I de Babenberg[2]
Ernest I de Suabia
Adalbert de Babenberg
Poppo[*][[Poppo (Roman Catholic archbishop)|​]]
Luitpold I, Arhiepiscop de Mainz Modificați la Wikidata
Ocupațiemargraf Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăCasa de Babenberg

Leopold I, numit și Luitpold, supranumit cel Ilustru, (n.c. 940 – d. 10 iulie 994, Würzburg) aparținând Casei de Babenberg, a fost margraf al Austriei din 976 până în 994.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Leopold I provenea dintr-o familie de nobili bavarezi. Se presupune că el a fost un susținător loial al lui Otto I, pe care el l-a însoțit în anul 962 la Roma cu ocazia încoronării acestuia ca împărat romano-german.[3] Leopold a fost menționat în același an într-un privilegiu ecleziastic emis de împăratul Otto I la 13 februarie, document în care, printre alți martori cum ar fi predecesorul lui Leopold, margraful Burchard, apare și numele Liupo care era o prescurtare de la Liutpold - varianta veche a numelui Leopold. Într-un certificat emis de Otto al II-lea pentru Mănăstirea Metten din Bavaria este menționat pentru prima dată Leopold ca margraf.[4] Aceasta este o supoziție bazată pe faptul că niciun alt contemporan al lui Leopold purtând acest nume nu poate fi luat în considerare ca fiind menționat în documentul respectiv.[4]

După revolta din 974 a lui Henric al II-lea al Bavariei împotriva împăratului Otto al II-lea, Leopold a primit în anul 976 un teritoriu în estul imperiului, ce aparținuse margrafului Burkhard, participant la revoltă. Astfel Leopold a devenit margraf (numit în documente în latină marchio Liutpalus).[3] Se presupune că prima sa reședință a fost Pöchlarn pe valea Dunării (astăzi în Austria Inferioară), deoarece margrafiatul său se afla între râurile Enns și Traisen.[3] În anul 985 ungurii au profitat de situația instabilă din imperiu și au atacat granița acestuia aflată în est, respectiv teritoriul lui Leopold. Incursiunea cea mai agresivă a avut loc în anul 991. Ducele Bavariei, Henric al II-lea i-a sărit în ajutor lui Leopold împingând granița margrafiatului său (și a imperiului) până la râul Fischa.[5] Inițial margrafiatul lui Leopold se întindea în vest de la râul Erla, câțiva kilometri la est de Enns, până la Pădurea vieneză în est, în nord cuprindea valea Dunării la care se adăugau văile cursurilor inferioare ale afluenților ei, râurile Krems și Kamp, regiunea Wagram, iar în sud ajungea până în zona montană.[3]

Leopold a murit pe 10 iulie 994 la Würzburg, după o tentativă de asasinat asupra vărului său Henric de Schweinfurt. Pe 8 iulie cei doi veri fuseseră invitați de Episcopul de Würzburg la Liturghia pentru Sf. Kilian. Săgeata destinată vărului său l-a nimerit pe Leopold, rănindu-l mortal.[3]

Leopold este primul conducător al Austriei perceput de istorie. În 1976 a fost sărbătorit sub titlul „O mie de ani ai Austriei” jubileul de o mie de ani de la momentul creării Austriei în anul 976 atunci când Leopold a primit teritoriul menționat de istorie ca Marcha orientalis.

Deși două sute de ani mai târziu descendentul său, episcopul Otto de Freising, nu l-a menționat pe Leopold în cronica sa, acesta a făcut legătura numelui „Babenberg” cu numele lui Adalbert de Bamberg, fiul lui Leopold, pe care cronicarul l-a considerat strămoșul Casei de Babenberg. Familia nu a purtat însă acest nume care s-a impus în istorie abia în secolul al XV-lea. Descendența lui Adalbert din Babenbergi franconieni (numiți Popponen), susținută de Otto de Freising, deși nu a fost dovedită, nu este complet lipsită de sens.

Căsătorii și descendenți[modificare | modificare sursă]

Richarda, soția lui Leopold I (din arborele genealogic Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg)

Leopold s-a căsătorit cu Richarda (de asemenea numită Richwarda, Richwardis sau Rikchard). Ea a fost probabil o soră sau o soră vitregă a contelui Marchward I de Eppenstein și fiica contelui Ernest al IV-lea de Sualafeldgau din familia Ernestinilor. Acestă presupunere se bazează și pe faptul că cel de-al doilea fiu al ei se numea Ernest.

Din căsătoria lui Leopold cu Richarda au rezultat nouă copii:

  • Henric I, margraf al Austriei între 994 și 1018 ca succesor al lui Leopold I;
  • Iudita;
  • Ernest I, duce al Suabiei între 1012 și 1015, căsătorit cu Gisela, fiica ducelui Hermann de Suabia;
  • Poppo, arhiepiscop de Trier între 1016 și 1047;
  • Adalbert, margraf al Austriei între 1018 și 1055 și succesorul fratelui său Henric I;
  • Luitpold I, arhiepiscop de Mainz din 1051 până în 1059;[6]
  • Cunigunda;
  • Hemma, căsătorită cu contele Rapoto de Dießen;
  • Christina, retrasă într-o mănăstire din Trier.

Prin rezoluția imperială a lui Franz Joseph I din 28 februarie 1863 numele lui Leopold I a fost adăugat în lista „celor mai renumiți războinici și generali ai Austriei, demni de veșnică slavă”, în onoarea căruia a fost dedicată o statuie de mărime naturală în Sala Eroilor (Feldherrenhalle) din Muzeu de Istorie a Armatei nou înființat atunci. Statuia a fost creată în 1868 din marmură de Carrara de sculptorul Carl Kundmann.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://austria-forum.org/af/AEIOU/Leopold_I._Liutpold,_Babenberger-Markgraf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ The Peerage 
  3. ^ a b c d e Walter Kleindel: Das Grosse Buch de Österreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1, p. 288.
  4. ^ a b „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum”. daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în . 
  5. ^ „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum”. daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în . 
  6. ^ Europäische Stammtafeln, continuare, vol. I: Die deutschen Staaten., Tabelul 39, Editura J. A. Stargardt, Marburg 1980.
  7. ^ Johann Christoph Allmayer-Beck: Das Heeresgeschichtliche Museum Wien. Das Museum und seine Repräsentationsräume., Editura Kiesel, Salzburg 1981, ISBN 3-7023-0113-5, p. 29.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Karl Lechner: Die Babenberger: Markgrafen und Herzoge von Österreich 976-1246, Editura Böhlau, Viena 1996, ISBN 3-205-98569-9 .
  • Walter Kleindel: Das Grosse Buch de Österreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1, p. 288.
  • Erich Zöllner (ed.): Das babenbergische Österreich, Editura Österreichischer Bundesverlag, Viena 1978, ISBN 9783215025891.
  • Walter Koch: Leopold I., în: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 14, Editura Duncker & Humblot, Berlin 1985, ISBN 3-428-00195-8, pp. 274-275.