Adalbert, Margraf al Austriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Adalbert de Babenberg
Margraf al Austriei
AdalbertBabenberg.jpg
Adalbert cel Victorios (vitraliu din Mănăstirea Heiligenkreuz)
Date personale
Născut985 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Melk, Austria Inferioară, Austria[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatAbația Melk Modificați la Wikidata
PărințiLeopold I de Babenberg
Richarda de Sualafeldgau Modificați la Wikidata
Frați și surori Poppo[*][[Poppo (Roman Catholic archbishop)|​]]
Ernest I de Suabia
Henric I de Babenberg Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Glismod of West-Saxony[*][[Glismod of West-Saxony |​]]
Frozza Orseolo[*][[Frozza Orseolo (Wife of Adalbert, Margrave of Austria)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiErnest de Babenberg
Leopold II[*][[Leopold II (Margrave of the Hungarian March)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăCasa de Babenberg
Margraf al Austriei
Domnie1018 – 1055
PredecesorHenric I de Babenberg
SuccesorErnest de Babenberg

Adalbert, supranumit cel Victorios, (n.c. 985 – d. 26 mai 1055, Melk) aparținând Casei de Babenberg, a fost din 1010 conte de Schweinachgau (în Bavaria Inferioară), din 1011 conte de Künziggau (în Bavaria Inferioară) și din 1018, când l-a succedat pe fratele său Henric I, a fost margraf al Austriei până în 1055.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Adalbert a fost al patrulea fiu al lui Leopold I, margraf al Austriei din 976, și al soției sale Richarda de Sualafeldgau (d. 994), soră sau soră vitregă a contelui Marchward I de Eppenstein și fiica contelui Ernest al IV-lea de Sualafeldgau din familia Ernestinilor.

Cârmuirea lui Adalbert a stat sub semnul conflictelor cu Ungaria, Boemia și Polonia. În timpul regelui romano-german Henric al III-lea, Adalbert împreună cu fiul său Leopold (Luitpold) au reușit să mărească teritoriul mărcii Austria. Astfel a fost adăugată regiunea numită „Neumarkt” (Marca Nouă) cuprinsă între râurile Fischa, Leitha și March, la sud de râul Thaya, pe care Leopold, fiul lui Adalbert, a primit-o ca feudă în 1043 pentru sprijinul dat lui Henric al III-lea în lupta împotriva Ungariei și Boemiei. Deoarece Leopold a murit în același an, această feudă a fost pierdută în favoarea unui conte numit Siegfried și abia în 1060 a fost din nou alăturată mărcii Austria.[3]

Ca urmare a acțiunilor militare din 1039 până în 1041 împotriva Boemiei și Moraviei, fusese deja ocupat teritoriul până la râul Thaya, stabilind acolo „Marca boemă” pe care Ernest, al doilea fiu al lui Adalbert, a unit-o cu marca Austria.[3]

Extinderea teritoriului mărcii a fost urmată de construirea de noi așezări. Nu întâmplător Adalbert a fost ulterior supranumit cel Victorios.[3]

El și-a mutat reședința de la Melk unde trăiseră predecesorii săi, pe cursul inferior al Dunării, la Tulln.

Cronicarul Otto de Freising se înrudea cu margraful Adalbert pe linie paternă.[3]

Căsătorii și descendenți[modificare | modificare sursă]

Adalbert a fost căsătorit cu Glismod a Saxoniei, sora episcopului Meinwerk de Paderborn, și apoi cu Frozza (Frowiza) fiica dogelui Ottone Orseolo⁠(d), fiind prin urmare cumnatul regelui Petru Orseolo al Ungariei.

Din căsătoria lui Adalbert cu Frozza Orseolo au rezultat doi fii:

  • Leopold (Luitpold, Lippold) a murit în 1043 după ce a devenit margraf al Ungariei,
  • Ernest a fost succesorul lui Adalbert ca margraf al Austriei între 1055 și 1075.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Adalbert de Babenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Adalbert de Babenberg”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c d e „Digitale Bibliothek - Münchener Digitalisierungszentrum”. daten.digitale-sammlungen.de. Accesat în . 
  4. ^ Heinrich Ritter von Zeißberg: Leopold (Liutpold), articol din: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volumul 18, Leipzig, 1883, p. 381.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Max Büdinger: Adalbert, în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB)., vol. 1, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1875, pp. 65-66.
  • Karl Lechner: Adalbert, Markgraf von Österreich, în: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 1, Editura Duncker & Humblot, Berlin 1953, ISBN 3-428-00182-6, p. 43.