Lekë Dukagjini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lekë Dukagjini
Date personale
Născut1410 Modificați la Wikidata
Principatul Dukagjini⁠(d), Albania Modificați la Wikidata
Decedat1481 (71 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiPal Dukagjini[*][[Pal Dukagjini (Albanian noble)|​]] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător militar Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăfamilia Dukagjini[*]​
Mbret i Shqipërisë[*][[Mbret i Shqipërisë (Monarch of the former Kingdom of Albania)|​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lekë al III-lea Dukagjini (n. 1410, Principatul Dukagjini⁠(d), Albania – d. 1481), cunoscut mai ales ca Lekë Dukagjini, a fost un membru al nobilimii albaneze din secolul al XV-lea, din familia Dukagjini.[1] Contemporan cu Skanderbeg, Dukagjini este cunoscut pentru Kanuni i Lekë Dukagjinit, un cod de legi instituit printre triburile din nordul Albaniei. Se consideră că Dukagjini s-a născut în Lipljan, Kosovo.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Principatul Dukagjini s-a întins din nordul Albaniei până în Kosovoul modern.[3][4] Partea de vest a Kosovoului, denumită uneori Rrafshi i Dukagjinit sau Dukagjin, își trage numele de la familia Dukagjini. Până în 1444 a avut drept de pronoia (un fel de vameș) al lui Koja Zaharia⁠(d).[5] El a preluat ținutul de la tatăl său, prințul Pal al II-lea Dukagjini în 1446, care se pare că ar fi murit de apoplexie.[6]

Dukagjini a luptat sub comanda lui Skanderbeg împotriva otomanilor în ultimii doi ani ai legendarului război al lui Skanderbeg. În vremuri de pace, ei au luptat și unul împotriva celuilalt, deoarece loialitățile albanezilor s-au schimbat des în acea perioadă a istoriei lor. Lekë Dukagjini a organizat o ambuscadă și l-a ucis pe Lekë Zaharia Altisferi, prințul cetății Dagnum⁠(d). Cei doi prinți au avut o dispută cu privire la cine ar trebui să se căsătorească cu Irene Dushmani⁠(d). Irene a fost singurul copil al lui Lekë Dushmani, prințul de Zadrima⁠(d). În 1445, prinții albanezi au fost invitați la nunta surorii mai mici a lui Skanderbeg, Mamica, care era căsătorită cu Muzaka Thopia. Irene a apărut la nuntă și au început ostilitățile.[7] Dukagjini a rugat-o pe Irene să se căsătorească cu el, dar Zaharia, beat, a văzut acest lucru și l-a agresat pe Dukagjini. Unii prinți au încercat să oprească lupta, însă și mai mulți oameni au fost implicați, astfel că au murit mai mulți până la stabilirea păcii.[8][9] Niciunul dintre cei doi antagoniști nu a suferit vreo vătămare fizică, dar după eveniment Dukagjini a fost umilit moral. Doi ani mai târziu, în 1447, într-un act de răzbunare, Dukagjini a organizat o ambuscadă și l-a ucis pe Zaharia. Cu toate acestea, documentele venețiene originale contrazic această relatare arătând că această crimă a avut loc în 1444.[10] Conform cronicarului venețian Stefano Magno,⁠(d) Nicholas Dukagjin, vasalul lui Zaharia, a fost cel care l-a ucis pe Lekë Zaharia în luptă, nu Lekë, așa cum a afirmat Marin Barleti⁠(d).[11]

Cu toate acestea, moartea lui Zaharia și-a lăsat principatul său fără succesor, ceea ce a făcut ca mama sa să predea cetatea Albaniei Venețiene, o posesiune a Republicii Venețiene.[12][13][14] Când Skanderbeg a încercat (fără succes) să captureze Dagnum⁠(d) în 1447, a declanșat Războiul Albano-Venețian (care a ținut doi ani).[15] În martie 1451, Lekë Dukagjini și Božidar Dushmani au plănuit să atace Drivastul⁠(d) controlat de Veneția.[16] Complotul lor a fost descoperit și Božidar a fost forțat să plece în exil.[17] În 1459, forțele lui Skanderbeg au capturat cetatea Sati de la Imperiul Otoman, iar Skanderbeg a cedat-o Veneției pentru a-și asigura o relație cordială cu Signoria înainte de a-și trimite trupele în Italia pentru a-l ajuta pe regele Ferdinand să-și recâștige și să-și mențină regatul după moartea regelui Alfonso al V-lea al Aragonului.[18][19] Înainte ca venețienii să preia controlul asupra lui Sati, Skanderbeg a capturat-o și zona înconjurătoare, alungând pe Lekë Dukagjini și forțele sale, pentru că s-a opus lui Skanderbeg și a distrus Sati înainte de a fi preluat de venețieni.[20]

Dukagjini a continuat să lupte cu succes limitat împotriva Imperiului Otoman, continuând ca lider al Ligii de la Lezha după moartea lui Skanderbeg, până în 1479. Uneori, forțele sale s-au unit cu venețienii cu binecuvântarea Papei.

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Legea lui Lek Dukagjini (kanun) a fost numită după Lekë Dukagjini, care a codificat legile cutumiare din munții albanezi.[21] Cu toate că cercetătorii istoriei și obiceiurilor Albaniei se referă de obicei la textul lui Gjeçovi⁠(d) ca fiind singura versiune existentă care este necontestată și scrisă de Lekë Dukagjini, acest lucru este de fapt incorect. Textul lui Kanuni, adesea contestat și cu multe interpretări diferite, care au evoluat semnificativ începând cu secolul al XV-lea, este cel care a fost numit după Dukagjini.[22] În timp ce îl identifică pe Skanderbeg drept „prințul dragon” care a îndrăznit să lupte împotriva oricărui inamic, cronicile îl înfățișează pe Dukagjini drept „prințul înger” care, cu demnitate și înțelepciune, a asigurat continuitatea identității albaneze.

Setul de legi a fost activ pus în practică pentru o lungă perioadă de timp, dar nu a fost adunat și codificat decât la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Shtjefën Gjeçovi.[23][24] Cele mai infame legi ale lui Kanuni sunt cele care reglementează răzbunarea sângelui. Răzbunările de sânge au apărut din nou în Albania (și de atunci s-au răspândit în alte părți ale Albaniei și chiar și la expatriați din străinătate) după căderea comunismului la începutul anilor 1990, fiind scoase în afara legii mulți ani în timpul regimului lui Enver Hoxha și au fost limitate de frontierele relativ închise.

Campaniile militare ale lui Dukagjini împotriva otomanilor au avut un succes limitat; de asemenea, i-a lipsit capacitatea lui Skanderbeg de a uni țara și poporul albanez. Loialitatea s-a clătinat și s-a spulberat, trădările au fost tot mai dese, iar Albania a căzut complet sub jugul otoman până la sfârșitul secolului al XV-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Robert Elsie (). Historical Dictionary Of Kosovo. Scarecrow Press. p. 91. ISBN 978-0-8108-5309-6. Accesat în . ... little-known and somewhat mysterious figure thought to have been a fifteenth-century prince 
  2. ^ Nogueira, Adeilson (31 Mar 2018). Moedas De Kosovo. Clube de Autores. p. 16
  3. ^ Sellers, Mortimer; Tomaszewski, Tadeusz (). The Rule of Law in Comparative Perspective. ISBN 9789048137497. 
  4. ^ Warrander, Gail; Knaus, Verena (). Kosovo. ISBN 9781841621999. 
  5. ^ Božić, Ivan (), Nemirno pomorje XV veka (în sârbă), Beograd: Serbian Literary Guild⁠(d), p. 291, OCLC 5845972, велики пронијари Павле и Лека Дукађини 
  6. ^ Demiraj, Shaban (). Gramatika e gjuhës shqipe. Enti i teksteve dhe i mjeteve mësimore i Krahinës Socialiste autonome të Kosovës. p. 101. Accesat în . 
  7. ^ Francione, Gennaro (), Skenderbeu: Një hero modern (în albaneză), Shtëpia botuese "Naim Frashëri", p. 61, ISBN 99927-38-75-8 
  8. ^ Francione 2003, p. 62.
  9. ^ Hodgkinson, Harry (), Scanderbeg: From Ottoman Captive to Albanian Hero, Centre for Albanian Studies, p. 83, ISBN 978-1-873928-13-4 
  10. ^ Schmitt, Oliver Jens (), Das venezianische Albanien (1392-1479), München: R. Oldenbourg Verlag GmbH München, p. 300, ISBN 3-486-56569--9, In ein Aktenstück von Januar 1445 inseriert ist eine Urkunde des Skutariner Grafen Francesco Querini vom 18. Septembar 1443, in der Lekas witwe Bozha, seiner Tochter Bolja und derren sohnchen Koja einge Dorfer aus Lekas baština und eine pension... 
  11. ^ Božić, Ivan (), Nemirno pomorje XV veka (în sârbă), Beograd: Serbian Literary Guild⁠(d), p. 364, OCLC 5845972, Никола Дукађин убио је Леку Закарију. Према млетачком хроничару Стефану Мању убио га је "у битки" као његов вазал. Мада Барлеције погрешно наводи да је убиство извршио Лека Дукађин 
  12. ^ Fine, John Van Antwerp (), The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest, University of Michigan Press, p. 557, ISBN 978-0-472-08260-5 
  13. ^ Franco p. 84.
  14. ^ Hodgkinson 1999, pp. 83–84.
  15. ^ Frashëri, Kristo (), Gjergj Kastrioti Skënderbeu: jeta dhe vepra (1405-1468) (în albaneză), Botimet Toena, ISBN 978-99927-1-627-4, accesat în  
  16. ^ Schmitt, Oliver Jens (), Das venezianische Albanien (1392-1479), München: R. Oldenbourg Verlag GmbH München, p. 308, ISBN 3-486-56569--9, accesat în , Die eigene Herrschaft im Norden war nicht ungefährdet, wie die Aufdeckung eines Anschlags Božidar Dushmans und Leka Dukagjins gegen Drivasto erwies (Marz 1451),.. 
  17. ^ Bešić, Zarij M. (). Istorija Črne Gore, Volume 2, Part 2 (în sârbă). Titograd: Redakcija za istoriju Črne Gore. Accesat în . У Дривасту je окупљао млетачке противнике Божидар Душман и, у спрези с Леком Дукађином, припремао побуну у граду и по селима. Завјера je откривена и Bијеће четрдесеторице осудило га je у марту 1451. год. на тридесетогодишње изгнанство с Млетачких поседа у Албанији 
  18. ^ Gegaj, Athanase (), L'Albanie et l'Invasion turque au XVe siècle (în franceză), Universite de Louvain, p. 241, ISBN 9780598935991, OCLC 652265147, En 1459, Scanderbeg occupa la ville de Sati (Sapa) et beaucoup d'autres localites. Bien qu'il eut enleve ces places aux Turcs, il se montra dispose a les ceder a la republique de Venise. 
  19. ^ Noli, Fan Stilian (), George Castrioti Scanderbeg (1405–1468), International Universities Press, p. 65, OCLC 732882, After the death of Alphonse V rapprochement with Venice became a necessity. It came very slowly and painfully. In 1459 he returned the fortress of Sati to the Venetians though he had conquered it from the Turks. 
  20. ^ Božić, Ivan (), Nemirno pomorje XV veka (în sârbă), Beograd: Serbian Literary Guild⁠(d), p. 378, OCLC 5845972, Када је Лека порушио тврђаву Сати пре него што ће је предати Млечанима, Скендербег је заузео град и села по његовој околини, потиснувши одатле Леку. 
  21. ^ Gawrych, George (). The Crescent and the Eagle: Ottoman rule, Islam and the Albanians, 1874–1913. London: IB Tauris. p. 30. ISBN 9781845112875. 
  22. ^ Anna Di Lellio (). The Case for Kosova: Passage to Independence. Anthem Press. p. 181. ISBN 978-0-85728-712-0. Accesat în . The first version of the kanun to be codified was based on the ethnographic work by an Albanian Franciscan priest by the name of Shtjefën Gjeçovi. Students of Albanian history and society sometimes refer to Gjeçovi's rendition as if it is the... 
  23. ^ De Waal, Clarissa (). Albania today: a portrait of post-communist turbulence. Centre for Albanian Studies. I.B.Tauris. p. 72. ISBN 9781850438595. 
  24. ^ Cook, Bernard (). Europe since 1945: an encyclopedia. Garland Publishing. p. 22. ISBN 0-8153-4057-5. Accesat în . 

Vezi si[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lekë_Dukagjini&oldid=16260618