Legenda Sfântului Gheorghe

Într-o legendă, Sfântul Gheorghe – un soldat venerat în creștinism – învinge un balaur (în alte limbi se folosește termenul de dragon). Povestea spune că balaurul cerea tribut de la săteni. Când au rămas fără vite și mărfuri pentru balaur, au început să ofere o dată pe an un tribut sub forma unui om. Acest lucru a fost acceptabil pentru săteni până când o prințesă a fost aleasă ca următoarea ofrandă. Atunci sfântul o salvează pe prințesă și ucide balaurul. Narațiunea a fost plasată pentru prima dată în Cappadocia, primele surse apărând în secolele al XI-lea și al XII-lea, dar în Legenda de Aur din secolul al XIII-lea a fost transferată în Libia.^[1]

Povestea are origini precreștine (Iason și Medeea, Perseus și Andromeda, Typhon etc.),^[1] și este consemnată în viețile diverșilor sfinți înainte de atribuirea ei în mod specific Sfântului Gheorghe. Uciderea balaurului a fost atribuită Sfântului Teodor Tiron în secolele al IX-lea și al X-lea și a fost reatribuită Sfântul Gheorghe începând din secolul al XI-lea. Cel mai vechi document cunoscut care cuprinde povestea Sfântului Gheorghe ucigând un balaur se găsește într-un text georgian din secolul al XI-lea.^[2]^[3]

Legenda și iconografia s-au răspândit rapid prin sfera culturală bizantină în secolul al XII-lea. A intrat în tradiția creștină occidentală încă în secolul al XII-lea, prin cruciade. Cavalerii primei cruciade credeau că Sfântul Gheorghe, împreună cu sfinții soldați Dimitrie, Mauriciu, Teodor și Mercurius, au luptat alături de ei la Antiohia (1097–98) și Ierusalim (1099). Legenda a fost popularizată în tradiția occidentală în secolul al XIII-lea, pe baza versiunilor sale latine din Speculum Historiale și Legenda de Aur. La început legată doar de romantismul cavaleresc, legenda a fost popularizată în secolul al XIII-lea și a devenit un subiect preferat literar și al pictorilor în Evul Mediu târziu și Renaștere, astfel ajungând să fie parte integrantă a tradițiilor creștine legate de Sfântul Gheorghe atât în tradiția orientală, cât și în cea occidentală.

Note

1 2 St. George and the Dragon: Introduction in: E. Gordon Whatley, Anne B. Thompson, Robert K. Upchurch (eds.), Saints' Lives in Middle Spanish Collections (2004).
↑ Privalova, E. L. (1977). Pavnisi (în rusă). Tbilisi: Metsniereba. p. 73.
↑ Tuite, Kevin (2022). „The Old Georgian Version of the Miracle of St George, the Princess and the Dragon: Text, Commentary and Translation”. În Dorfmann-Lazarev, Igor. Sharing Myths, Texts and Sanctuaries in the South Caucasus: Apocryphal Themes in Literatures, Arts and Cults from Late Antiquity to the Middle Ages (PDF) (în engleză). Leuven: Peeters. pp. 60–94. ISBN 9789042947146.

Legături externe

Legenda Sfântului Gheorghe explicată în Javascript de Tomás Corral
Evenimente și idei. Sf. Gheorghe și balaurul – site-ul oficial de turism în Anglia
Sărbătoare neoficială a Sf. Gheorghe : Sf. Gheorghe și balaurul, carte ilustrată gratuită bazată pe „Cei șapte campioni” de Richard Johnson (1596)
St George's Bake and Brew Arhivat 2012-12-24 la archive.today

[Watley2004-1] 1 2 St. George and the Dragon: Introduction in: E. Gordon Whatley, Anne B. Thompson, Robert K. Upchurch (eds.), Saints' Lives in Middle Spanish Collections (2004).

[2] Privalova, E. L. (1977). Pavnisi (în rusă). Tbilisi: Metsniereba. p. 73.

[3] Tuite, Kevin (2022). „The Old Georgian Version of the Miracle of St George, the Princess and the Dragon: Text, Commentary and Translation”. În Dorfmann-Lazarev, Igor. Sharing Myths, Texts and Sanctuaries in the South Caucasus: Apocryphal Themes in Literatures, Arts and Cults from Late Antiquity to the Middle Ages (PDF) (în engleză). Leuven: Peeters. pp. 60–94. ISBN 9789042947146.

[1]

[2]

[3]