Legea lui Charles

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Legea lui Charles sau legea transformării izocore a fost descoperită de fizicianul francez Jacques Charles în anul 1787 și în mod independent de chimistul francez Joseph Louis Gay-Lussac în 1802.

La volum constant, presiunea unei anumite mase de gaz este direct proporțională cu temperatura sa absolută.

Jacques Charles a demonstrat că la supunerea unui gaz la o transformare izocoră, raportul dintre presiunea și temperatura acestuia se menține constant:

 \frac{p - p_0}{p_0}= {\beta_t} sau  p= p_0\left(1 + {\beta_t}\right)
 \frac{p_1}{T_1}=\frac{p_2}{T_2}


V =ct, P/T=constant. (temperatura în grade Kelvin).

în care Po este presiunea gazului , iar β coeficientul termic al presiunii. Pentru gazele ideale β = 273,15.

Explicația moleculară a legii lui Charles constă în faptul că prin ridicarea temperaturii unui gaz crește viteza medie a moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de pereții vasului și au un impact mai puternic, astfel crește presiunea efectuată de moleculele gazului asupra acestora.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]