Legea dreptului de autor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată, este actul normativ de reglementare a drepturilor de autor în România.

Această lege a fost adoptată la 14 martie 1996 și publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996. În prezent este în vigoare în forma modificată și adăugită prin următoarele acte normative: Legea nr. 146/1997, Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005, O.U.G. nr. 190/2005, Decizia nr. 571/2010, Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011, O.U.G. nr. 71/2011, Legea nr. 76/2012, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 255/2013 și Legea nr. 53/2015.[1]

Printre altele, această lege prevede că autorul unei opere (literară, artistică, muzicală etc.) să dețină dreptul asupra respectivei opere pe toată durata vieții sale, plus încă 70 de ani. Drepturile de autor se moștenesc de către urmașii legali ai autorului. În cazul operelor realizate prin colaborarea mai multor autori, drepturile de autor expiră la 70 de ani de la moartea ultimului dintre aceștia. În cazul operelor publicate sub pseudonim, sau anonim, dreptul de autor durează 70 de ani de la publicarea respectivei opere. Legea se aplică și pentru operele create înainte de publicarea legii, dar numai dacă perioada de protecție n-a expirat, conform legislației anterioare.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]