Ladislau I al Ungariei
| Sfântul Ladislau I al Ungariei | |
| Regele Ungariei | |
 Sfântul Ladislau | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 iunie 1046 Cracovia, Polonia |
| Decedat | (49 de ani).svg){kind=small} Nitra, Ungaria |
| Înmormântat | Bazilica Romano-Catolică din Oradea  |
| Părinți | Béla I al Ungariei[1] Richeza of Poland, Queen of Hungary[*] |
| Frați și surori | Géza I al Ungariei Helen of Hungary[*] Euphemia of Hungary[*] Sophia of Hungary[*] |
| Căsătorit cu | Adelheid de Rheinfelden |
| Copii | Sfânta Irina Xenia Împărăteasa[*][1] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | politician monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Arpadiană |
| Domnie | |
| Domnie | 1077 – 1095 |
| Predecesor | Géza I al Ungariei |
| Succesor | Coloman (”Coloman Cărturarul”) |
Modifică date / text  | |
Ladislau I, cunoscut și ca Ladislau cel Sfânt, (în maghiară I. (Szent) László), (n. 27 iunie 1040, Cracovia - 29 iulie 1095, Nitra) a fost rege al Ungariei din 1077 până la moarte, în 1095. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei lui Béla al III-lea, în 1192.
Domnia[modificare | modificare sursă]
În timpul vieții, Ladislau a refuzat să opună rezistență ascensiunii verișorului său Salamon al Ungariei. Totuși, în 1073 a acceptat să se unească fratelui său Géza I ca să-l detroneze pe Salamon și mai târziu, după moartea lui Géza să urce pe tron.
A rămas în amintirea poporului și în documente ca suveran luminat. A desăvârșit încreștinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis creștinismul și vecinilor). Ca legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu moartea. Aceste legi au fost revizuite și îmblânzite de succesorul său, Kálmán. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată. În legătură cu această atitudine de apărare a dreptului privat – explică istoricii – a fost încurajată migrația poporului spre teritoriile mai puțin populate.
În lupta pentru investitură, Ladislau l-a susținut pe papă mai târziu, însă, s-a împăcat cu împăratul Henric al IV-lea. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică.
A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. El a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra. A fost canonizat de Biserica Catolică pe 27 iunie 1192.
Locul de veci[modificare | modificare sursă]
A fost înmormântat în mănăstirea benedictină de la Somogyvár. Ulterior, după 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală (distrusă în 1241 de marea invazie tătară).
Memoria[modificare | modificare sursă]
Prepozitura Sibiului, care a garantat autonomia bisericească a sașilor transilvăneni înainte de reforma protestantă, a purtat numele Sfântului Ladislau.
Ladislau este în prezent copatron al Catedralei Catolice din Vilnius, alături de sfântul Stanislau.
Pentru legenda sfântului Ladislau vezi: Légende de saint Ladislas.
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Sfântul rege Ladislau călare, frescă din Biserica fortificată din Dârjiu
Lupta sfântului rege Ladislau cu căpitanul cumanilor, frescă din Biserica fortificată din Dârjiu
- ^ a b The Peerage