Lăcrămioară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lăcrămioară
Convallaria-oliv-r2.jpg
Convallaria majalis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Liliatae
Ordin: Asparagales
Familie: Ruscaceae
Gen: Convallaria
Specie: C. majalis
Nume binomial
Convallaria majalis
L.

Lăcrămioara (lat. Convallaria majalis) este o specie de plante erbacee, perene prin rizom, încadrate în genul Convallaria, familia Ruscaceae. Anterior, planta se afla în familia Liliaceae sau Convallariaceae. Mai este denumită și mărgăritar, dumbrăvioară, clopoțele sau iarba Sfântului Gheorghe.

Date generale[modificare | modificare sursă]

Există trei subspecii[1] care au fost considerate specii diferite de unii botaniști:

  • Convallaria majalis var. keiskei - în China și Japonia, cu fructe roșii și flori în formă de castron.
  • Convallaria majalis var. majalis - în Eurasia, cu petalele albe.
  • Convallaria majalis var. montana - în SUA, cu o dungă verde pe nervura principală a petalelor florilor.

Descrierea speciei[modificare | modificare sursă]

Tulpina este înaltă de 15–25 cm, încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nervatură arcuată. La capătul tulpinii se află o inflorescență simplă. Florile sunt albe, cu peduncul scurt, intens și plăcut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un roșu aprins.

Areal de răspândire și locuri preferate[modificare | modificare sursă]

Poate fi întâlnită în pădurile de foioase, tufărișuri, lunci, regiunile deluroase și de câmpie din Europa, nordul Asiei și America de Nord.

Planta preferă umbra parțială sau totală. Plantate sub copaci sau arbuști pot forma un covor. Sunt de efect în zonele umbrite, unde puține alte plante cresc. Are nevoie de umiditate permanentă pentru ca frunzele să nu se îngălbenească. Preferă solurile acide sau neutre (pH 5,6-7,5).

Substanțe active[modificare | modificare sursă]

Toate părțile plantei, inclusiv fructele, sunt extrem de toxice. În caz de ingerare, chiar și în cantități mici, poate provoca dureri abdominale, vărsături, precum și reducerea frecvenței cardiace.[2][3]

Principalele substanțe active sunt:[4]

  • glicozide toxice cu acțiune cardiotonică: convaloatoxină, convalozidă, convaltoxol
  • saponozide: convalarină, convalamarină
  • acizi diverși
  • esențe parfumate
  • carbonat de calciu
  • mici cantități de ulei volatil sunt prezente în flori.

Indicații[modificare | modificare sursă]

Infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și amețelilor, având totodată și efecte diuretice. Orice autoterapie este contraindicată, planta fiind extrem de toxică.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Flora of China: Convallaria majalis”. efloras.org. http://www.efloras.org/florataxon.aspx?flora_id=2&taxon_id=107908. Accesat la 8 decembrie 2012. 
  2. ^ "Lily-Of-The-Valley". The New York Times.
  3. ^ New York Media, LLC (4 June 1979). New York Magazine. New York Media, LLC. p. 92. ISSN 0028-7369. Accesat la 07 aprilie 2015.
  4. ^ Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, pag. 68, ISBN 978-973-766-08-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lăcrămioară
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Lăcrămioară