Kimono

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un kimono de nuntă tradiţională

Kimono (着物?)[1] este costumul național al Japoniei. La origine, cuvântul kimono ad-literam însemna: lucru de îmbrăcat (ki a îmbrăca, mono lucru),[2] dar acum a ajuns să desemneze un anumit tip de îmbrăcăminte tradițională în întregime.

Este un simbol al culturii japoneze și unul din cele mai rafinate costume naționale din lume[necesită citare]. Are o croială extrem de simplă, toate liniile fiind drepte. Este o haină simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat. Sunt multe elemente și accesorii în modul de legare al kimonoului.

Astfel mai poate fi numit și tip de mânecă- mâneca kimono, croită integral cu reperele față și spate ale produsului.[3]

Predecesorul kimonoului este kosode („mâneci scurte”), care era purtat ca lenjerie cam începând cu perioada Nara (710-794), și ca îmbrăcăminte de zi cam din secolul al XVI-lea. Termenul kimono a început să fie preferat termenului kosode numai începând cu secolul al XVIII-lea.

Astăzi kimonoul este purtat de femei mai ales pentru ocazii ceremoniale sau când participă la activități tradiționale (ceremonia ceaiului, etc.). Copii și băieții și fetele tinere îl poartă uneori de Anul Nou, sau cu ocazia sărbătorii shichi-go-san, de „Ziua Împlinirii Majoratului”, la ceremonia de absolvire a unei universități sau la nunți.

Kimonoul poate fi necăptușit (numit hitoe), căptușit cu lână sau alt material- dar nu bumbac, (numit awase), sau căptușit cu bumbac (numit wataire). Cele necăptușite se poortă de obicei din iunie până în septembrie, dar pentru evenimente mai puțin ceremonioase se poartă yukata. Pentru evenimente mai ceremonioase se poartă kimonouri din material precum gazeu de mătase (ro sau sha) sau pânză fină de in (jōfu). Kimonouri căptușite se poartă din octombrie până în mai, și sunt făcute mai ales din mătase sau lână. Kimonouri căptușite cu bumbac, sau halate trei-sferturi căptușite cu bumbac (purtate peste kimono) numite tanzen se poartă în toiul iernii acasă.

Kimonoul ceremonial pentru bărbați este confecționat din mătase neagră (numită habutae), fiind decorat în alb cu blazonul familiei.

Femeile poartă diferite feluri de komonouri festive. Cel purtat de mireasă este din mătase albă cu roșu, cu brocart sau broderii. Femeile căsătorite poartă kimonouri de culori mai închise, cu design mai simplu pentru ocazii festive, și de culoare neagră fără design pentru înmormântări.

Modul de îmbrăcare[modificare | modificare sursă]

Mai întâi se îmbracă șosetele (tabi), apoi lenjeria de sus (hanjuban) și cea de jos (susoyoke), apoi kimonoul de dedesubt (nagajuban) care se leagă cu o centură lată (datemaki). Nagajuban are un guler (han'eri) de obicei alb care trebuie să se vadă cam 2 cm deasupra kimonoului purtat pe deasupra. Partea stângă a kimonoului se pune peste partea dreaptă în față. Cele două părți se leagă cu o centură lungă (obi), care este accesoriul principaldecorativ și practic al kimonoului. Cel mai obișnuit tip de obi, Nagoya obi, este din mătase sau bumbac, decorat prin țesut sau vopsit, lungimea fiind de cca. 3-4 m, cu lățimea de cca. 30 cm. Se leagă la spate cu o fundă de formă pătrată.

Pentru bărbați, cel mai folosit obi este kakuobi, care este cam lat de 9 cm.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Victoria and Albert Museum. „Kimono” (în engleză). http://www.vam.ac.uk/collections/asia/asia_features/kimono/index.html. Accesat la 25 septembrie 2008. 
  2. ^ Merriam-Webster Online Dictionary (2008). „kimono” (în engleză). http://www.merriam-webster.com/dictionary/kimono. Accesat la 25 septembrie 2008. 
  3. ^ chimono - Dictionar Roman-Roman

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nihon bairingaru jiten, Kodansha International, Tokio, 2003, p. 371-372.