Kastus Kireenka

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Kastus Kireenka
Kastus Kyryenka.jpg
Kastus Kireenka
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Q13029573[*], Belarus Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
Minsk, Republica Sovietică Socialistă Belarusă Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul de Est[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
poet
scriitor de literatură pentru copii[*]
jurnalist
contributing editor[*]
traducător Modificați la Wikidata
Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Limbi limba belarusă  Modificați la Wikidata
Studii Francysk Skaryna Homiel State University[*]  Modificați la Wikidata
Note
Premii Ordinul Steaua Roșie[*]
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Medalia pentru Merit în Luptă[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Q3918974[*]  Modificați la Wikidata

Kastus Kireenka (în belarusă Кастусь Кірэенка, în rusă Кастусь Киреенко, nume și prenume real Константин Тихонович Киреенко; 1918 - 1988) a fost un poet, prozator, publicist și traducător bielorus sovietic. A desfășurat și o activitate politică și a primit titlul de Om Emerit în Artă al RSS Bieloruse (1970).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Front1942-1943.jpg

S-a născut pe 12 decembrie 1918 în satul Haișîn (acum selsovietul Kabinogorski (raionul Slavgorod, regiunea Moghilău, Belarus). În 1940 a absolvit Facultatea de Literatură a Institutului Pedagogic din Gomel, dar a lucrat ca profesor de școală doar câteva luni până când a fost mobilizat în Armata Roșie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost mitralior tanchist, apoi a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul За Родину. Kastus Kireenka a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest.

În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945.

Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul Беларусь (1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele Бярозка (1962-1972) și Полымя (1972-1986).

În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse.

A murit la 15 septembrie 1988. A fost înmormântat în Cimitirul de Est din Minsk.[1]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Debutul lui Kireenka a avut loc în anul 1939. În perioada războiului și-a continuat preocupările literare.

A fost autorul a zeci de volume de poezii și povestiri printre care:

  • «Утро идёт» (1945),
  • «После грозы» (1947),
  • «Моя республика» (1949, republicare în rusă 1952),
  • «Маяки» (1952),
  • «Любовь и дружба» (1955),
  • «Родное слово» (1956),
  • «Светлая волна» (1959),
  • «Живые идут вперёд» (1964),
  • «Тёплая радуга» (1966, republicare în rusă 1970),
  • «Колыбель ветров» (1985),
  • «Надежда» (Стихи и поэмы) (1985),
  • «Разговор с капитанами» (1987),
  • Собрание сочинений (2 vol., 1986—1988),
  • «Ручьи ищут реку» (colecție de povestiri, 1969)

Pe versurile lui K. Kireenka au scris cântece V. V. Оlovnikov, Iuri D. Belzațki, N. Аladov, Iuri Semeniako și alți compozitori.

A scris mai multe cărți de poezii și proză pentru copii (volumele Зеленое эхо, Весна-красна, Счастье странствий (poeme pescărești) (1977), Сум і радасць дзеда Рэпкі (1967), Ручаіны шукаюць ракі (1967), Алесева кніжка (1972) etc.

A publicat două cărți de non-ficțiune: Амерыка здалёку і зблізку (1971) și Заўсёды з Радзімай (amintiri, eseuri, eseuri, 1980).

A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba ucraineană în limba bielorusă — scrieri ale lui Maksim Rîlski, Vladimir Sosiura, Masenko Teren, Mikola Bajan, Stepan Oleinîk, Pavlo Ticîna, Mikola Naghibeda etc.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • ordinul Steaua Roșie (10 iulie 1944)
  • două Insigne de Onoare
  • ordinul Marele Război pentru Apărarea Patriei clasa a II-a (6 aprilie 1985)
  • ordinul Steagul Roșu al Muncii
  • medalia Meritul Militar (8 august 1943)
  • Om Emerit în Artă al RSS Bieloruse (1970)
  • Premiul pentru literatură Yanka Kupala al RSS Bieloruse (1964)
  • Premiul de stat Yanka Kupala al RSS Bieloruse (1972) pentru Книгу ста песен

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Биографический справочник. Мн: Издательство «Белорусская советская энциклопедия» имени Петруся Бровки, 1982. т. 5. с. 29.

Note[modificare | modificare sursă]