Károly Pakocs

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Károly Pakocs
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Carei, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Popești-Leordeni, Ilfov, România[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
poet
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicpolitician independent[1]  Modificați la Wikidata
StudiiKözponti Papnevelő Intézet[*][[Központi Papnevelő Intézet |​]] ()[1]

Károly Pakocs (n. , Carei, Austro-Ungaria – d. , Popești-Leordeni, Ilfov, România) a fost un preot romano-catolic din Dieceza de Satu Mare, deținut politic, participant la Conciliul Vatican II ca agent al Securității, alături de Francisc Augustin. Numele conspirativ al lui Pakocs a fost „Kiss Nicolae”.[6]

„În timpul șederii la Roma, agenții „Matei Popescu” și „Kiss Nicolae” au fost invitați la Ambasada R.P.R. unde au luat legătura cu tov.[arășul] STAN.

După ce au discutat unele probleme de ordin general, tov.[arășul] STAN i-a întrebat pe ambii agenți, dacă la plecarea din țară nu li s-a spus să se adreseze lui cu orice problemă și că-i pot încredința corespondența adresată M.A.E. Deoarece numai agentul „Matei Popescu” primise această indicație din partea noastră prezentînd mai multă garanție (lucru pe care de altfel îl știau și organele Dir. I-a), agenții au arătat că nu au cunoștință de astfel de probleme. „Matei Popescu” nu putea confirma că la plecare i s-au dat informații ca la necesitate să ia legătura cu tov.[arășul] STAN, deoarece fiind prezent și agentul „Kiss Nicolae” se putea desconspira. În discuțiile purtate, tov.[arășul] STAN a arătat celor doi agenți că în muzeul Vaticanului există o copie a Columnei lui Traian, făcută de profesorul romîn PANAITESCU, rugîndu-i pe „Matei Popescu” și „Kiss Nicolae” să se intereseze cum ar putea statul romîn să intre în posesia acestei opere.

Cei doi delegați luînd legătura cu CASAROLLI, i-au arătat că Vaticanul ar face un gest frumos dacă ar pune la dispoziția R.P.R. copia Columnei lui Traian. Acesta însă a replicat că opera în cauză ocupă în muzeele Vaticanului mult spațiu de care Vaticanul ar avea nevoie, deoarece se compune din 240 blocuri de beton armat, însă nu pot întreprinde o astfel de acțiune întrucît nu există o legătură oficială între Vatican și Ambasada R.P.R. din Roma.”
—ACNSAS, R 311941, ff. 42-51

La 1 noiembrie 1964 a înmânat cardinalului Angelo Dell'Acqua⁠(en)[traduceți] un raport privind situația episcopilor eliberați din închisoare în urma amnistiei deținuților politici din 1964. Informațiile cuprinse în raportul respectiv erau în parte adevărate (de exemplu în privința lui Iuliu Hossu), iar în parte greșite (de exemplu în privința lui Ioan Cherteș).[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Botlik József[*][[Botlik József (Hungarian historian, journalist and university teacher)|​]] (), Nemzetünket szolgálták[*][[Nemzetünket szolgálták |​]], p. 486-488  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ a b Pakocs Károly, Magyar életrajzi lexikon, accesat în  
  3. ^ a b Károly Pakocs, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Pakocs Károly, accesat în  
  5. ^ PIM authority[*][[PIM authority |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  6. ^ William Totok, Securitatea și Vaticanul (3), moldova.europalibera.org, 16 mai 2012. Accesat la 1 decembrie 2023.
  7. ^ Tempfli, Sárból és napsugárból, pp. 1044‐1047.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Imre Tempfli, Sárból és napsugárból. Pakocs Károly püspöki helynök élete és kora, 1892–1966, Budapesta, 2002.