Josef Jakob Kalwo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Josef Jakob Kalwo
Date personale
Născut1800 Modificați la Wikidata
Timișoara, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
umorist
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba ladino Modificați la Wikidata

Josef Jakob Kalwo sau Yossef Yaacov Calvo (în ebraică: יוסף יעקב קאלבו, n. circa 1800 Timișoara - 30 septembrie 1875 Viena) a fost un ziarist, scriitor și poet popular și umorist austriac, evreu sefard originar din Banat, care a scris în limba iudeo-spaniolă (judezmo sau ladino).A fost un pionier al scrierii umoristice în limba ladino.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în obștea evreilor sefarzi din Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, s-a stabilit ulterior, prin anii 1830, la Viena, unde a fost membru în comunitatea locală a evreilor spanioli sau „turci”. De profesie a fost negustor de găini și de apă gazoasă, meserii din care s-a întreținut.

A început să se facă cunoscut în presa de limba ladino din Viena începând din anii 1860. A fost vreme de câțiva ani redactor la gazeta lui Semo. Între anii 1861-1872 a fost redactor la gazeta lui Semo, „El Korreo de Viena” și a colaborat intens la publicația „Guerta de estorya” (Grădina de istorie) și la suplimentul literar „El Trezoro de la Kaza”, și ele conduse și editate de Semo.Împreună cu Shem Tov Semo a redactat în anul 1864 și gazeta „El Dragoman” (Traducătorul). Kalwo a redactat la Viena și periodicul „El Nasyonal”, tipărit în alfabet latin,precum si buletinul festiv „Rizi Bizi” (1867).

Pe urmele lui Shem Tov Semo, Kalwo a susținut la un moment dat ideea reispanizării limbii iudeo-spaniole și utilizarea alfabetului latin, în 1866 afirmând că spaniola (castiliana modernă) ar putea înlocui treptat limba ladino în cercurile evreilor sefarzi (în articolul "A los djidiós espanyoles ke en todo el mundo" în „El Nasyonal”). A renunțat la această idee, ea nefiind populară. Cu timpul, evreii spanioli au înlocuit limba ladino sau au folosit-o paralel cu limba oficială a țării, în cazul Austriei, cu germana.

Josef Jakob Kalwo a fost căsătorit cu Babette Baruch (1814-1879)[1]. Au avut trei copii: Jakob (n.1835), Leopold (n.1840) și Abraham (n.1842). A murit în 1875 și a fost înmormântat la cimitirul Währinger din Viena.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • „Roscas[2]de Purim” - para nașim e anașim (pentru femei și bărbați)- culegere de aforisme, anecdote, poezioare etc cu prilejul sărbătorii vesele de Purim - publicată în periodicele lui Shem Tov Semo - 1864
  • rubrici permanente în suplimentul denumit „Sala de Pasatyempo” (Sala de distracții)
    • „Cartas bovas” („Scrisori idioate”) - ale halvagiului (Halvagi Bași) Hedji, către soția sa, Medji, satire la adresa societății contemporane
    • Djohayadas (De-ale lui Djohà și Djohaikos, fiul său) - snoave despre Djohà, versiunea sefardă și maghrebiană a personajului Nastratin Hogea

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Díaz-Mas, Paloma y María Sánchez Pérez (eds.), Los sefardíes ante los retos del mundo contemporáneo: identidad y mentalidades, Madrid, CSIC, 2010, pp. 49, 150, 322.
  • Romero, Elena, La creación literaria en lengua sefardí, Madrid, Mapfre, 1992, p. 187
  • Bunis, David M. "The Judezmo Press as a Forum for Modern Linguistic Discourse" en Sánchez, Rosa y Marie-Christine Bornes Varol (eds.), La presse judéo espagnole, support et vecteur de la modernité, Istanbul, Libra Kitap, 2013, pp. 143-180

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ S-ar fi putut ca Babette Baruch să fi fost fiica rabinului Reuven Baruch, originar ca și Kalwo din Timișoara
  2. ^ roscas de alhashu sunt numite de sefarzii din sud-estul Europei prăjiturile numite la evreii așkenazi „Urechile lui Haman” - Humăntaș de Purim (Prăjituri de Purim)