Josef Gočár
| Josef Gočár | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Semín(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria[5] |
| Decedat | (65 de ani)[1][2][3][4] Jičín, Republica Socialistă Cehă, Cehoslovacia[2][5] |
| Înmormântat | Slavín[*] |
| Cetățenie |  Cehoslovacia Austro-Ungaria |
| Ocupație | arhitect pedagog[*] urbanist[*] profesor designer tipograf[*] |
| Limbi vorbite | limba cehă |
| Activitate | |
| Studii | Akademie výtvarných umění v Praze[*] |
| Pregătire | Josef Havlíček[*] |
| Opere importante | Kostel svatého Václava ve Vršovicích[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Josef Gočár (13 martie 1880, Semín, lângă Přelouč - 10 septembrie 1945, Jičín) a fost un arhitect ceh, unul dintre fondatorii arhitecturii moderne din Cehoslovacia.
Viața[modificare | modificare sursă]
Tatăl său era berar de meserie. Josef Gočár și-a început formarea sa profesională la Școala Tehnică de Stat din Praga. La vârsta de 23 de ani a plecat să studieze cu profesorul Jan Kotěra la Școala de Arte Aplicate din Praga (UPŠ). Timp de doi ani după aceea, în perioada 1906-1908, Gočár a fost angajat la biroul lui Kotěra. La acel moment, el a decis să se alăture Uniunii de Arte Frumoase Mánes, dar a părăsit-o în 1911 pentru a se alătura Grupului cubist de artiști vizuali, revenind în cadrul uniunii în 1917.[6] Gočár a colaborat cu Pavel Janák, Josef Chochol și Odoln Grege la fondarea Atelierelor de Artă din Praga în 1912, punând bazele cubismului ceh, mișcare avangardistă ce a pregătit trecerea către funcționalism. În 1924, după moartea lui Kotěra, Gočár a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Praga, activând acolo până la moartea sa.
După implicarea sa în cubism, Gočár a folosit în proiectarea clădirilor de la începutul anilor 1920 stilul rondocubist „național” ceh. Mai târziu el a adoptat abordarea funcționalistă a arhitecturii. Printre cele mai mari realizări ale sale este Pavilionul Cehoslovac de la Exposition internationale des arts décoratifs et industriels modernes din 1925 de la Paris. El a fost distins cu Marele Premiu pentru design. În 1926 Gočár a fost distins cu Ordinul francez Legiunea de Onoare.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- Magazinul Wenke, Jaromer (1909-1911)
- Casa Madonei Negre, Orașul Vechi din Praga (1911-1912)
- Villa Bauer, Libodřice, lângă Kolín (1912-1913)
- Banca anglo-cehoslovacă din Praga (1923–1924)[7]
- Dům Zemědělské osvěty, Vinohrady, Praga (1924-1926)
- Biserica Sfântul Venceslau, Vršovice, Praga (1929-1930)
- O perioadă de 10 ani a lucrat în urbanism și construcția de clădiri pentru orașul Hradec Králové unde o stradă mare încă îi poartă numele și astăzi.
Imagini[modificare | modificare sursă]
Turnul de apă din Lázně Bohdaneč
Școală din Ústí nad Labem
Muzeu din Jaroměř
Casa Madonei Negre (Dům U Černé Matky Boží)
Clădirea Legiobanka din Praga, Na Poříčí, cu sculptura decorativă realizată de Otto Gutfreund și Jan Štursa
Palatul Fénix din Praga
Biserica Sf. Venceslau, Vršovice, Praga (1929-1930)
Gimnaziul Tyl din Hradec Králové
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Josef Gočár, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Josef Gocár, Autoritatea BnF
- ^ a b Josef Gočár, Gočár, Josef[*]
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Verzeichnis der Vorsitzenden des SVU Mánes
- ^ Dr. Zdenek Wirth: Josef Gocár. Verlag Meister der Baukunst, Genf, 1930, S. 52.
