Jiang Qing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jiang Qing
Jiang Qing 1976.jpg
Jiang Qing, en 1976.
Date personale
Nume la naștereLǐ Shúméng Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
Zhucheng[*], Republica Populară Chineză[1] Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Beijing, Republica Populară Chineză[6] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuTang Na[*] ()
Mao Zedong () Modificați la Wikidata
CopiiLi Na[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the People's Republic of China.svg Republica Populară Chineză
Flag of the Republic of China.svg Republica Chineză Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
politiciană
actriță de film[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluisinucidere prin spânzurare[*]  Modificați la Wikidata
Alte numeLan Ping  Modificați la Wikidata
Alma materPrivate Qingdao University[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Chinez  Modificați la Wikidata
Prezență online

Jiang Qing (în chineză: 江青; Wade–Giles: Chiang Ch'ing, n. , Zhucheng[*], Republica Populară Chineză[1] – d. ,[2][3][4][5] Beijing, Republica Populară Chineză[6]) a fost cea de a patra și ultima soție a lui Mao Zedong, cunoscută sub numele de Madame Mao. În tinerețe a fost o actriță chineză și a jucat un mare rol politic în timpul Revoluției Culturale Chineze.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pe scenă a adoptat numele de Lan Ping (蓝苹). A fost cea de-a patra soție a lui Mao Zedong, căsătorindu-se cu el în Yan'an, în noiembrie 1938; a fost prima doamnă a Chinei de după revoluție. Este cunoscută ca autoarea alianței politice radicale cunoscută sub numele de Banda celor patru.

Cu toate acestea, a fost arestată la o lună după moartea lui Mao (1976), pentru tendințele sale radicale. Jiang Qing a fost cea mai puternică persoană din ultimii ani ai regimului maoist.

Jiang Qing a fost secretara personală a lui Mao în anii 1940 și șefa secției de Filmare al Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist în 1950. A fost un reprezentant important al lui Mao în primele etape ale Revoluției Culturale. În 1966 a fost numită directoare a Grupului Central de Revoluționari. A colaborat cu Lin Biao la dezvoltarea ideologiei lui Mao, precum și la cultul personalității lui Mao. Influența ei a fost mare în perioada de vârf a revoluției, în afacerile de stat, în special în cele legate de artă și cultură. În 1969, ea a câștigat un loc în Biroul Politic al Partidului Comunist.

Înainte de moartea lui Mao, Banda celor Patru controla numeroase instituții politice, inclusiv mass-media și propaganda. Cu toate acestea, Jiang Qing s-a aflat de multe ori în contradicție cu alți lideri comuniști. Moartea lui Mao, în 1976, i-a luat o bună parte din puterea politică. Jiang a fost arestată în octombrie 1976 de către Hua Guofeng și aliații săi, fiind condamnată de către ceilalți membri ai partidului. De atunci, Jiang Qing a fost declarată oficial ca făcând parte din Grupul „contrarevoluționar Lin Biao și Jiang Qing” (林彪江青反革命集团) căruia i s-a atribuit cea mai mare parte din vina pentru pagubele și distrugerile cauzate de Revoluția Culturală. Deși a fost inițial condamnată la moarte, sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață în 1983. După ce a fost eliberată pentru tratament medical, Jiang Qing s-a sinucis în luna mai 1991.

Jiang Qing pe coperta unei reviste de film
Jiang Qing în 1935 într-un afiș de film
Mao și Jiang Qing scriind împreună în Yan'an, 1938.
Mao și Jiang Qing, 1946
Tânăra Jiang Qing cu Mao în  Yan'an

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.economist.com/node/21528262  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b 江青用手帕自殺成功:死前曾留“值得紀念”等字樣 (în chineză), People.cn[*], , accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b SNAC, accesat în  
  6. ^ a b http://www.biography.com/people/jiang-qing-9354625  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]