Jiang Qing
| Jiang Qing | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lǐ Shūméng  |
| Poreclă | Madame Mao |
| Născută | Zhucheng(d), Shantung(d), Republica Populară Chineză[1] |
| Decedată | (77 de ani)[2][3][4][5][6] Dongcheng District(d), Beijing, Republica Populară Chineză[7] |
| Înmormântată | Beijing Futian Cemetery[*][8] |
| Cauza decesului | sinucidere[9] (spânzurare) |
| Căsătorită cu | Tang Na[*] () Mao Zedong (–) |
| Copii | Li Na[*] |
| Cetățenie |  Republica Populară Chineză[10][11] Republica Chineză (–) |
| Religie | ateism |
| Ocupație | actriță politiciană actriță de film |
| Limbi vorbite | limba chineză[12] |
| Activitate | |
| Alte nume | Lan Ping |
| Porecle | Madame Mao |
| Alma mater | National Qingdao University[*] |
| Partid politic | Partidul Comunist Chinez |
| Rude | Huang Jing[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Jiang Qing (în chineză: 江青; Wade–Giles: Chiang Ch'ing, n. , Zhucheng(d), Shantung(d), Republica Populară Chineză – d. , Dongcheng District(d), Beijing, Republica Populară Chineză) a fost cea de a patra și ultima soție a lui Mao Zedong, cunoscută sub numele de Madame Mao. În tinerețe a fost o actriță chineză și a jucat un mare rol politic în timpul Revoluției Culturale Chineze.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Pe scenă a adoptat numele de Lan Ping (蓝苹). A fost cea de-a patra soție a lui Mao Zedong, căsătorindu-se cu el în Yan'an, în noiembrie 1938; a fost prima doamnă a Chinei de după revoluție. Este cunoscută ca autoarea alianței politice radicale cunoscută sub numele de Banda celor patru.
Cu toate acestea, a fost arestată la o lună după moartea lui Mao (1976), pentru tendințele sale radicale. Jiang Qing a fost cea mai puternică persoană din ultimii ani ai regimului maoist.[13]
Jiang Qing a fost secretara personală a lui Mao în anii 1940 și șefa secției de Filmare al Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist în 1950. A fost un reprezentant important al lui Mao în primele etape ale Revoluției Culturale. În 1966 a fost numită directoare a Grupului Central de Revoluționari. A colaborat cu Lin Biao la dezvoltarea ideologiei lui Mao, precum și la cultul personalității lui Mao. Influența ei a fost mare în perioada de vârf a revoluției, în afacerile de stat, în special în cele legate de artă și cultură. În 1969, ea a câștigat un loc în Biroul Politic al Partidului Comunist.[14]
Înainte de moartea lui Mao, Banda celor Patru controla numeroase instituții politice, inclusiv mass-media și propaganda. Cu toate acestea, Jiang Qing s-a aflat de multe ori în contradicție cu alți lideri comuniști. Moartea lui Mao, în 1976, i-a luat o bună parte din puterea politică. Jiang a fost arestată în octombrie 1976 de către Hua Guofeng și aliații săi, fiind condamnată de către ceilalți membri ai partidului.[15] De atunci, Jiang Qing a fost declarată oficial ca făcând parte din Grupul „contrarevoluționar Lin Biao și Jiang Qing” (林彪江青反革命集团) căruia i s-a atribuit cea mai mare parte din vina pentru pagubele și distrugerile cauzate de Revoluția Culturală. Deși a fost inițial condamnată la moarte, sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață în 1983. După ce a fost eliberată pentru tratament medical, Jiang Qing s-a sinucis în luna mai 1991.[16]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://www.economist.com/node/21528262 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ 江青用手帕自殺成功：死前曾留“值得紀念”等字樣 (în chineză), people.cn[*], , accesat în
- ^ Jiang Qing, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Jiang Qing (Chiang Chi’ng), Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ Jiang Qing, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ http://www.biography.com/people/jiang-qing-9354625 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Find a Grave
- ^ Mao: A Life[*], p. 629 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ http://www.theguardian.com/theguardian/2009/jul/21/china-gang-four-expelled-archive Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.britannica.com/EBchecked/topic/303751/Jiang-Qing Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Holley, David (). „Mao's Widow Jiang Qing, Radical Leader, Dead at 77” (în engleză). Los Angeles Times. Accesat în .
- ^ Lovell, Julia (), „The Cultural Revolution on Trial by Alexander Cook review – a sensational moment in Chinese history”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în
- ^ Avram, Arina (). Femei celebre. Editura Allfa. p. 231.
- ^ Kristof, Nicholas D. (), „Suicide of Jiang Qing, Mao's Widow, Is Reported”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în
