Jean-Bédel Bokassa
| Jean-Bédel Bokassa/Bokassa I | |
|---|---|
 |
|
| Jean-Bédel Bokassa în timpul vizitei sale în România din 1970 | |
|
|
|
| Domnie | 4 decembrie 1976 – 20 septembrie 1979 |
| Încoronare | 4 decembrie 1977 |
|
|
|
| Termen | 1 ianuarie 1966 – 4 decembrie 1976 |
| Predecesor | David Dacko |
| Succesor | David Dacko |
| Căsătorit(ă) cu | Catherine Denguiadé |
| Urmași | Prințul Jean-Serge Prințul Încoronat Jean-Bédel |
| Tată | Mindogon Mgboundoulou |
| Mamă | Marie Yokowo |
| Naștere | 22 februarie 1921 Bobangui, Ubangi-Shari, Africa Ecuatorială Franceză (în prezent Republica Centrafricană) |
| Deces | 3 noiembrie 1996 (75 de ani) Bangui, Republica Centrafricană |
| Religie | Catolicism, Islam între septembrie 1976 și decembrie 1976 |
Modifică text  |
|
Jean-Bédel Bokassa (n. 22 februarie 1921, Bobangi, Congo — d. 3 noiembrie 1996, Bangui, Republica Centrafricană), cunoscut ca Bokassa I al Africii Centrale și Saladin Ahmed Bokassa (în franceză Salah Eddine Ahmed Bokassa), a fost un militar de carieră, ofițer și președinte al Republicii Centrafricane, care mai târziu s-a autodeclarat împărat, titlu menținut până la 20 septembrie 1979, când a fost detronat.
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Republica Africa Centrală și-a câștigat independența față de Franța la 13 august 1960. La 31 decembrie 1965, Bokassa, fost locotenent centrafrican din armata franceză, a organizat un puci, în urma căruia a cumulat funcțiile de președinte, prim-ministru și ministru al apărării.[1]
În 1976, generalul Jean-Bédel Bokassa, admirator al lui Napoleon Bonaparte, s-a autoproclamat „împăratul Bokassa I” și a transformat Republica Centrafricană în „Imperiul Centrafrican”.
Multe abuzuri fuseseră denunțate de presa franceză încă din epoca președinției, dar costisitoarea și fastuoasa încoronare, într-o țară cu nivelul de viață foarte scăzut, și abuzurile mult mai mari care au urmat, mergând până la acuzațiile de canibalism împotriva lui Bokassa, au desconsiderat rapid noul regim. Bokassa a domnit prin teroare până în 1979, an în care a fost detronat în urma operațiunii Barracuda, organizate de Franța.
După detronare a plecat în exil în Libia, Coasta de Fildeș și Franța. A revenit în țară cu gândul de a organiza o nouă lovitură de stat "imperială", dar a fost arestat și condamnat la moarte prin spânzurare, în 1986, pedeapsa fiind ulterior comutată la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1996 și a murit în același an, în vârstă de 75 de ani, în urma unui atac de cord.[2]
Jean-Bedel Bokassa a avut 18 neveste și 39 de copii legitimi. Printre soțiile sale s-a numărat și românca Gabriela Drâmbă, cu care a fost căsătorit între 1975 și 1977.[3]
Relațiile cu România[modificare | modificare sursă]
România recunoscuse noul stat la 6 februarie 1968. În vara anului 1970, președintele Bokassa a fost invitat la București. În contextul pregătirii vizitei, în iunie 1970 a fost deschisă și ambasada Republicii Centrafricane. Vizita sa în România a avut loc între 11 și 16 iulie 1970. În perioada 16-18 martie 1972, Nicolae Ceaușescu a efectuat vizita de răspuns.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Republica Africa Centrală, la picioarele lui Ceaușescu
- ^ Portretul unui fost agent DIE: Gabriela Bokassa - spion ceaușist, soție de dictator și femeie de afaceri
- ^ Gabriela Drâmbă soția româncă a împăratului canibal Jean Bedel Bokassa: “Bokassa i-a trimis un fax lui Ceaușescu în care îi cerea voie să mă ia de nevastă!
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Imperial stamp example
- Imperial currency example
- Imperial flag
- WorldStatesmen, CAR
- Werner Herzog's documentary film on Bokassa
- Amusing story about Emperor Bokassa's "crown jewel"
- Jean-Barthelemy Bokassa's blog (about his first book "Diamonds of treason" dealing with Jean-Bedel and Martine bokassa)
- Various documentaries about Bokassa (French)
- ro Bokassa - nebunul care s-a vrut împărat, Revista Magazin, 24 septembrie 2008
- de „Împăratul Copiilor”, articol în Die Zeit
- Bokassa – Presedinte. Imparat. Canibal, 14 mai 2010, Nicu Parlog, Descoperă
- Bokassa - nebunul care s-a vrut imparat, 24 septembrie 2008, Revista Magazin
|
