Jakob Ackeret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Jacob Ackeret
Jakob Ackeret 1957 (1).jpg
Jakob Ackeret
Date personale
Născut17 martie 1898
Zürich, Elveția
Decedat27 martie 1981
Küsnacht, Elveția
CetățenieFlag of Switzerland (Pantone).svg Elveția Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inginer
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materETH Zürich
OrganizațieETH Zürich  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Timoshenko (1969)
Medalia Daniel Guggenheim (1970)
Profesor pentruWernher von Braun, Walter Traupel[*][[Walter Traupel (Dr. techn. ETH Zürich 1942)|​]][1], Georg Gyarmathy[*][[Georg Gyarmathy (Dr. Sc. techn. ETH Zürich 1962)|​]][1], Nikolaus Rott[*][[Nikolaus Rott (Dr. sc. techn. ETH Zürich 1945)|​]][1]  Modificați la Wikidata

Jakob Ackeret, FRAeS[2] (1898–1981) a fost un inginer aeronautic elvețian. El este în general considerat ca unul dintre cei mai mari experți aeronautici ai secolului al XX-lea.

Naștere și educație[modificare | modificare sursă]

Jakob Ackeret s-a născut în 1898 în Elveția. A obțint licența în inginerie mecanică la ETH Zürich în 1920 ca student al lui Aurel Stodola. În anii 1921-1927 a lucrat cu Ludwig Prandtl la "Aerodynamische Versuchsanstalt" din Göttingen, asistând la o perioadă legendară în dezvoltarea dinamicii moderne a fluidelor. A obținut doctoratul la ETH Zürich în 1927.

Carieră academică[modificare | modificare sursă]

După terminarea doctoratului, Ackeret a lucrat la Escher Wyss AG din Zürich ca inginer hidraulic șef, aplicând, cu un mare succes, tehnici moderne de aerodinamică în proiectarea de turbine.

El a devenit profesor de aerodinamică la ETH Zürich în 1931, iar printre studenții săi s-a aflat Wernher von Braun.

Cercetări[modificare | modificare sursă]

Ackeret a fost un expert în turbine cu gaze și a fost cunoscut pentru cercetările sale în domeniul elicelor și al propulsiei de mare viteză.

Când a predat la ETH Zurich, el a participat activ la rezolvarea problemelor practice de inginerie, cum ar fi proiectarea de elice cu pas variabil pentru nave și avioane. Invenția sa cea mai importantă a fost turbina cu gaze cu circuit închis. El a realizat invenția împreună cu C. Keller.

Ackeret a contribuit în mod semnificativ la cercetări în aerodinamica supersonică. El a condus activitatea inițială de calcul al vitezei și rezistența întâmpinată de o pală supersonică[3] și a propus denumirea de "număr Mach" pentru multiplii vitezei sunetului.[4][5] Într-o conferință desfășurată la Roma în 1935 Ackeret a prezentat un proiect al unui tunel de vânt supersonic.

Ackeret a obținut în 1965 Ludwig-Prandtl-Ring din partea Deutsche Gesellschaft für Luft- und Raumfahrt (Societatea Germana pentru Aeronautică și Astronautică) pentru "contribuție remarcabilă în domeniul ingineriei aerospațiale".

În 1976, el a fost ales membru asociat din străinătate al National Academy of Engineering din SUA pentru "contribuțiile sale la înțelegerea mecanicii fluidelor supersonice și de mare viteză, conducând la îmbunătățiri semnificative a științei zborului".

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Genealogia matematicienilor 
  2. ^ http://www.flightglobal.com/pdfarchive/view/1959/1959%20-%201366.html
  3. ^ Ackeret, J. (1925). Luftkräfte auf Flügel, die mit größerer als Schallgeschwindigkeit bewegt werden. Zeitschrift für Flugtechnik und Motorluftschiffahrt (16), 72-74.
  4. ^ http://www.annualreviews.org/doi/pdf/10.1146/annurev.fl.17.010185.000245
  5. ^ "Aeronautical research in Germany: from Lilienthal until today", Volume 147 by Ernst-Heinrich Hirschel, Horst Prem, Gero Madelung

Legături externe[modificare | modificare sursă]