Iuri Luțenko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Iuri Luțenko
Юрій Віталійович Луценко
YURIY Lutsenko cropped.JPG
Date personale
Născut (54 de ani)
Rivne, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, Uniunea Sovietică (acum Ucraina)
PărințiVitalij Ivanovič Lucenko[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrina Luțenko
CopiiAlexandr, Vitali
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg URSS
Flag of Ukraine.svg Ucraina Modificați la Wikidata
ReligieOrtodoxă Ucraineană
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ministrul Afacerilor Interne al Ucrainei
În funcție
18 decembrie 2007 – 29 ianuarie 2010
PreședinteViktor Iușcenko
Prim-ministruIulia Timoșenko
Precedat deVasil Țușco
Succedat deMihail Kliuev
În funcție
4 februarie 2005 – 1 decembrie 2006
PreședinteViktor Iușcenko
Prim-ministruIulia Timoșenko
Iuri Iehanurov
Viktor Ianukovici
Precedat deNikolai Bilokoni
Succedat deVasil Țușco

PremiiOrdinul Iaroslav cel Înțelept[*]
Registered firearms[*]
Partid politicPartidul Socialist (1991–2006)
Autoapărarea Populară(2006–2013)
Blocul lui Petro Poroșenko „Solidaritatea” (2014–prezent)
Alma materLviv Polytechnic[*]
Prezență online

Iuri Luțenko (ucraineană: Юрій Віталійович Луценко, rusă: Юрий Витальевич Луценко, n. 14 decembrie 1964, Rivne) este un politician ucrainean. A îndeplinit funcția de ministru al afacerilor interne în patru guverne ucrainene (primul guvern Iulia Timoșenko, guvernul Iuri Iehanurov, guvernul Viktor Ianukovici, al doilea guvern Iulia Timoșenko).

Deputat al poporului al Ucrainei (2002-2005, 2007, 2014-prezent).

A inceput activitatea politică în anul 1991, devenind membru al Partidului Socialist din Ucraina, iar apoi a condus „aripa dreaptă” a partidului. Din decembrie 2000 este unul din liderii ai opoziției ucrainene. A participat activ la Revoluția Portocalie (2004) și la Revoluția Demnității (2013–2014). În 2006 lansează mișcarea politică „Autoapărarea Populară”, în 2007 a fost ales în fruntea blocului președintelui Viktor IușcenkoUcraina Noastră – Autoapararea Populară”, format din 10 partide național-democrate.

În 2014 a fost ales în calitate de președinte al formațiunii politice a lui Petro PoroșenkoSolidaritatea”, iar după alegerile parlamentare anticipate din 2014 conduce și fracțiunea parlamentară a partidului.

În 2010 a fost arestat de reprezentanții serviciilor speciale și acuzat de deturnare de fonduri guvernamentale și abuz de putere. În februarie 2012 a fost condamnat la 4 ani de închisoare. Conform decrerului președintelui Ianukovici a fost eliberat în aprilie 2013.