Iuliu Scriban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iuliu Scriban
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*] Modificați la Wikidata

Iuliu Scriban (n. 31 mai 1878, Galați - d. 4 ianuarie 1949, București) a fost un cleric ortodox român, fratele mai mic al lui August Scriban.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat la Seminarul teologic din Galați (1890-1893), la Seminarul „Veniamin” din Iași (1893-1898) și la Facultatea de Teologie din București (1898-1902). Și-a finalizat studiile cu licență în 1903 și doctorat în 1920. În perioada 1904-1909 a fost superior la Capela Sturdza din Baden-Baden, timp în care a studiat la Facultatea de Teologie Catolică și Protestantă din Strasbourg și la Facultatea de Filosofie din Heidelberg. A fost rechemat în țară și numit director al Seminarului Central din București (1909-1919). În perioada 1910-1916 a fost profesor de religie la școlile militare de infanterie și artilerie.

   Vezi și articolul:  Chemarea Mitropolitului Primat Conon Arămescu-Donici din 1917Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În 1924 a fost ridicat la rangul de arhimandrit mitrofor. A predat până în 1928 cursurile de istorie bisericească și omiletică, iar mai târziu cursurile de Noul Testament și morală.

A fost profesor de omiletică și pastorală la noua Facultate de Teologie din Chișinău (1928-1941), după care a fost transferat la Catedra de Omiletică și Catehetică a Facultății de Teologie din București (1941-1943).

La 15 august 1941 a fost numit în fruntea Misiunii Ortodoxe cu scopul de a reface viața creștină în Transnistria.[2] Și-a desfășurat activitatea până la 6 noiembrie 1942.[3]

Referiri literare[modificare | modificare sursă]

Scriitorul Zaharia Stancu a introdus în romanul picaresc Jocul cu moartea (1962) o referire la un arhimandrit Scriboniu, care ar fi fost director al Seminarului Teologic. Tânărul Darie (un alter ego al prozatorului) afirmă că s-a dus să se înscrie la Seminarul Teologic pentru a deveni preot, dar arhimandritul Scriboniu i-a respins cererea din cauză că era șchiop și i-a recomandat, în schimb, să devină slujitor al Diavolului. Acțiunea romanului se petrece în anul 1917, când Seminarul Teologic din București era condus de arhimandritul Iuliu Scriban. Povestea pare inventată cu atât mai mult cu cât arhimandritul Scriboniu este descris ca un preot bătrân, spre deosebire de arhimandritul Scriban care avea doar 39 de ani în perioada în care are loc acțiunea romanului. „Părintele arhimandrit Scriboniu, (...), avea barba lungă până la brâu și albă ca zahărul, și ochii mici și cuvioși”, scrie Zaharia Stancu.[4]

Pastorul Richard Wurmbrand afirmă în cartea Cristos pe ulița evreiască (p. 43) următoarele: „Niciodată nu-l voi uita pe arhimandritul Scriban, care în timpul celor mai violente persecuții antisemite a fost gata să ne ajute zi și noapte, intervenind pentru noi în nenumărate ocazii. Acest om care fusese rectorul Institutului Teologic și ai cărui foști studenți erau acum preoți în București îi mustra pe aceia care se aflau la conducerea Ministerului Culturii ori de câte ori ne făceau viața greu de trăit și ne numeau jidani. El îi întreba: Așa v-am învățat eu? Oare n-a fost și Iisus un jidan? Și oare n-a fost și Maica Domnului o jidancă?”[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Radu Moțoc, „Dicționarul limbii românești” de August Scriban, în Confluențe bibliologice, nr. 3-4 (37-38) 2014, p. 145.
  2. ^ Radu Moțoc, „Dicționarul limbii românești” de August Scriban, în Confluențe bibliologice, nr. 3-4 (37-38) 2014, p. 146.
  3. ^ Rusia simte că pierde controlul spiritual asupra românilor din Transnistria, în Flux, nr. 44, 2 noiembrie 2007.
  4. ^ Zaharia Stancu, Jocul cu moartea, Editura pentru Literatură, București, 1962, pp. 53-54.
  5. ^ Richard Wurmbrand, Cristos pe ulița evreiască, Editura Stephanus, 2015, p. 43.

Legături externe[modificare | modificare sursă]