Iosif Gurko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iosif Gurko
Gurko Iosif Vladimirovich.jpg
Date personale
Trăit 12 iulie 182813 ianuarie 1901 (72 de ani)
Data nașterii 28 iulie 1828
Locul nașterii Veliki Novgorod, Imperiul Rus
Data decesului 28 ianuarie 1901
Locul decesului Tver, Imperiul Rus
Cetățenie Imperiul Rus
Activitate
A luptat pentru Rusia Imperiul Rus
Ani de serviciu 1846 - 1878
Gradul General
Feldmareșal
Conte
Bătălii / Războaie Războiul Crimeii
Războiul Ruso-Turc (1877-1878)
Decorații și distincții
Decorații Ordinul Sfântul Gheorghe

Contele Iosif Vladimirovici Romeiko-Gurko (rusă: Ио́сиф Влади́мирович Роме́йко-Гурко́) (12 iulie 1828, Veliki Novgorod13 ianuarie 1901, lângă Tver), cunoscut și ca Ossip Gurko, a fost un proeminent mareșal rus din timpul Războiului Ruso-Turc (1877–1878).

De origine bielorusă sau poloneză, Gurko a intrat în rândul husarilor din Garda Imperială ca sublocotenent în 1846, devenind căpitan în 1857, aghiotant a lui Alexandru al II-lea al Rusiei în 1860, colonel în 1861, comandantul al Regimentul Husar al IV-lea de Mariupol în 1866 și generalul-maior în suita împăratului din 1867.

A condus ulterior Regimentul Grenadier, iar din 1873 Brigada 1, Divizia 2, de cavalerie din Garda Imperială. Deși a luat parte la Războiul Crimeei, fiind staționat la Belbek, este cunoscut datorită Războiul Ruso-Turc din 1877. A condus vârful de lance al armatei invadatoare ruse, a capturat Târnovo pe 7 iulie, a traversat Balcanii prin pasul Boaz Haim. În ciuda rezistenței considerabile, a capturat Uflani, Maglizh și Kazanlak, iar pe 18 iulie a atacat Shipka. Astfel, în termen de 16 zile de la traversarea Dunării, Gurko a asigurat trei treceri balcanice și a creat panică la Constantinopol.

A avut apoi o serie de succese în vale Tundzha, taie calea ferată în două locuri, a ocupat Stara Zagora și Nova Zagora, a verificat înaintarea armatei lui Suleiman Pașa. În octombrie a fost numit comandant al cavaleriei aliate și a atacat linia de comunicare a Plevnei cu Orkhanie cu o mare forță mixtă, capturând Gorni-Dubník, Telische și Vratsa, iar la mijlocul lunii noiembrie, Orkhanie. Plevna a fost izolată, iar după căderea acesteia în decembrie, Gurko a condus trupele ruse și învins în mod decisiv pe Suleiman Pașa în bătălia de la Philippopolis și a ocupat Sofia, Philippopolis (Plovdiv) și Adrianopol. Armistițiul de la sfârșitul lunii ianuarie 1878 a încetat operațiunile ulterioare.

Gurko a fost numit conte și decorat cu două clase ale Ordinului Sfântul Gheorghe și alte ordine. În 1879-1880 a fost numit guvernator al Sankt Petersburg[1], iar din 1883 și până în 1894 guvernator-general al Poloniei, unde a aplicat politicile de rusificare ale lui Alexandru al III-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bolszaja Sowietskaja Encykłopedia t. 7, Moscova, 1972.

Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.