Ion Mihăescu
| Ion Mihăescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Cetate, Dolj, România |
| Decedat | (90 de ani) București, România[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor profesor publicist deținut politic |
| Activitate | |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității din București (Bachelor of Letters[*]) |
Modifică date / text  | |
Ion Mihăescu (n. , Cetate, Dolj, România – d. , București, România) a fost un scriitor, publicist, profesor și deținut politic român.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Cetate, județul Dolj. A urmat școala gimnazială la Gimnaziul Independența din Calafat, iar studiile liceale la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. Ulterior, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde a devenit licențiat în litere în 1929.[3]
După finalizarea studiilor, Ion Mihăescu a fost profesor la gimnaziul din Calafat și la Liceul Dimitrie A. Sturdza din Craiova. Între 1934 și 1938, a lucrat ca traducător al presei de limbă franceză în cadrul Ministerului de Externe. A continuat cariera didactică la Colegiul Carol I din Craiova, unde a ocupat funcția de director al internatului între 1939 și 1941. În perioada 1943-1944, a fost director al Liceului de Băieți din Corabia.[3]
S-a căsătorit în 1930 cu Florica Ivanovici, colegă de facultate și fiica unui comerciant sârb din Craiova.[3]
Între 1951 și 1956, Mihăescu a fost deținut politic, fiind considerat dușman al clasei muncitoare, prin Închisoarea Ghencea, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Jilava, Ocnele Mari, Margineni, Făgăraș și Văcărești.[4] După eliberare, a predat la Liceul Frații Buzești din Craiova și, ulterior, s-a mutat la Câmpina, unde a predat la liceele din Moreni și Nehoiu, precum și la Liceul A.I. Cuza din Alexandria.[3]
Activitatea publicistică
[modificare | modificare sursă]A debutat în 1929 în revista Crucea Roșie. Împreună cu scriitorii Tiberiu Iliescu și Constantin Manea, a editat revista Meridian între 1934 și 1946. A colaborat cu publicații precum Adevărul, Jurnalul, Provincia literară, Răboj și Tribuna Partidelor Politice și Parlamentare, unde a scris recenzii, notițe literare sau articole politice. A scris și sub pseudonimul Mihai Florida sau Vasile Șerban.[3]
Opera
[modificare | modificare sursă]
- Sirop și cocktail (1932)
- Originea limbii romane (1941)
- Vieața și opera lui Mihai Eminescu. Poezii (1947)
- Sinteze de istoria literaturii romane (1947)
- Scriitori în muzee și case memoriale (împreună cu Mihai Gelelețu, 1979)
- Muzee și case memoriale ale scriitorilor (împreună cu Mihai Gelelețu, 1979)
- Povestea profesorului Marian (sub pseudonimul Vasile Șerban, 1988)
- Se caută un detectiv (sub pseudonimul Mihai Florida, 1996)
Aprecieri
[modificare | modificare sursă]În 2003, Mihai Gelelețu a publicat: Profesorul meu, Ion Mihăescu.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ MIHĂESCU, ION (PDF)
- ^ https://www.revistamemoria.ro/inchisoare-fara-condamnare-caruselul-puscariilor-convorbiri-cu-prof-ion-mihaiescu/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f MIHĂESCU, ION
- ^ Ichim, Oana (). „Revista Memoria - Închisoare fără condamnare: caruselul pușcăriilor - convorbiri cu prof. Ion Mihăiescu” (în engleză). Revista Memoria. pp. 159–179. Accesat în .
- ^ „Cultura, în Craiova de altădată (1944-1947) - de Alexandru Niculescu”. revistaramuri.ro. Accesat în .