Nello Manzatti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ion Mânzatu (legionar))
Nello Manzatti
Date personale
Născut1902 Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Milano, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
jurnalist
cântăreț
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata

Ion (Nelu) A. Mânzatu, mai bine cunoscut prin numele sub formă italianizatăNello Manzatti (n. 1902, București — d. 5 februarie 1986, Milano, Italia) a fost un compozitor, cântăreț, gazetar și scriitor român. A rămas cunoscut pentru compozițiile de muzică ușoară și pentru afilierea cu Garda de Fier, căreia i-a dedicat un repertoriu militar. Scrierile sale literare sunt foarte puțin cunoscute.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa legionară, Mânzatu a fost arestat la București în 1938 și închis în lagărul de la Miercurea Ciuc. După instalarea comunismului în România, a părăsit țara, stabilindu-se mai întâi în Argentina, apoi în Germania, Franța și Italia. Numele lui a fost dat uitării în România; totuși, șlagărele de muzică ușoară semnate de Mânzatu au continuat să fie cântate și tipărite cu atribuire către un autor anonim.

Compoziții muzicale[modificare | modificare sursă]

Din repertoriul legionar pe care l-a creat pot fi amintite cântecele (pe versuri ale poetului Radu Gyr): „Imnul biruinței”, „Imnul Moța-Marin”, „Imnul muncitorilor”, „Sfânta tinerețe legionară”, „Vânt de seară”.

Din piesele de muzică de ușoară (tangouri, valsuri, romanțe) fac parte: „Bianca”, „De ce nu vii cu mine”, „De ce râdeai”, „De dragul tău”, „Ei da, așa ceva”, „Fără tine”, „Femeia, eterna poveste”, „Frumoasa mea cu ochii verzi” (pe versuri de Cincinat Pavelescu), „Frumoase mâini”, „Luna”, „Mâine”, „Numai pe tine”, „Nu vă jucați, doamne și domni”, „O noapte doar”, „Seara”, „Sus paharul”, „Tu nu știi ce e dorul”, „Valsul e cântecul iubirii” ș.a.

Scrieri literare[modificare | modificare sursă]

  • Frumoasa mea cu ochii verzi, (1957), Editura Carpații, Madrid, Spania
  • Îți mai aduci aminte doamnă ?, (1951), Editura Cartea Pribegiei, Buenos Aires, Argentina
  • Cum am compus cântecele legionare, (1996), Editura Ion Marii Verlag, Germania

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Repertoriul publicat de editura Armonia, în Vasilescu, Ion (1934). „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”, Editura Armonia, București

Legături externe[modificare | modificare sursă]