Ion Aramă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
a nu se confunda cu Ion Aramă (regizor)

Ion Aramă (n. 18 octombrie 1936 - d. 26 septembrie 2004, București) a fost un scriitor român, prozator, publicist și ofițer de marină.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ion Arama

A absolvit în 1954 Liceul de marină din Galați. A fost licențiat al Facultății de limbă și literatură română (1962) și doctor în Filologie (1988) cu o lucrare originalǎ despre motivul cālātoriei in literatura fantasticā a secolului XIX. În perioada 1954-1968 a lucrat ca redactor la Gazeta „Flota Patriei”. În 1956 a debutat cu volumul de versuri „Marinar de Frunte”. Între anii 1968-1981 a fost redactor șef la Editura Militarǎ, timp în care a fost redactor la peste 150 de cărți. A lucrat cu Nichita Stănescu ''Un pămînt numit Romania'', cu D.R. Popescu ''Prea mic pentru un război atît de mare'' cu Virgil Carianopol, Laurentiu Fulga, Gheorghe Tomozei, Marin Preda, etc.

În continuare, a lucrat ca redactor, apoi redactor șef adjunct, la ziarul „Apǎrarea Patriei” și respectiv revista „Viața Armatei”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, membru fondator al Ligii navale și redactor șef al revistei Marea Noastră pentru tineret. S-a pensionat in 1993, avînd gradul de colonel în rezervă. S-a stins din viață pe 26 Septembrie 2004, la București.

Scriitorul Ion Aramă a publicat 30 de cărți. Deși tematica a cunoscut cu timpul o diversificare (romane inspirate din viața marinarilor militari, romane de război, de acțiune, istorice, pentru copii, etc) critica literară l-a perceput ca pe unul din cei mai atrăgători scriitori din mediul marinăresc și l-a asezat, cu o anumită parcimonie, între Jean Bart si Radu Tudoran. Indubitabil, stilul său îmbină culoarea și gustul pentru exotic al celui dintîi cu poezia și mobilitatea imaginativă al celui de-al doilea. Tehnica epică este însă inconfundabilă. Naturaletea dialogului, propozitiile scurte, percutante, care creează un ritm alert, bogăția lexicală, tensiunea conflictuală acumulată gradat, fundalul veridic de epocă, reflectind cu minuție starea de spirit, ipostazele limită în care sunt surprinși marinarii militari, extraordinara camaraderie dintre soldați și ofiteri, fără urmă de aliniere ideologică, dau cărților despre mare semnate de Ion Aramă o vrajă și o prospețime continue.

Referitor la romanele de război și istorice apărute mai tirziu, putem vorbi despre ingeniozitatea decodificării documentelor de arhivă și despre maniera originală și temerară de a evita la minimum implicarea politică și de a nu face concesii cenzurii. Toate acestea au făcut ca romanele lui Ion Aramă să aibă un mai mare succes la publicul cititor decît la critica oficială. In sprijinul acestei afirmații vine și faptul că romanele sale s-au aflat de trei ori în topul vinzărilor.

Nu întîlnim la Ion Aramă tactica de dedublare a sensului, acea vocatie esopică, în sensul uzitat și apreciat de Laurentiu Ulici. Ion Aramă merge la țintă - și la inima cititorului - cu o sinceritate dezarmantă. Romanele sale par acum ca niste fotografii sepia ale unei epoci revolute. Se constituie într-o frescă de crîmpei social. Acest lucru dă perinitate și soliditate operei lui Ion Aramă, unul dintre cei mai de seamă scriitori care, cu onoare, a purta uniforma militară. Colonel Constantin Strună - ''Sub Semnul Ancorei'', Viata armatei nr. 11, 1997

În 1971 Ion Aramă a scris romanul științifico-fantastic Stăpânul oceanelor care a apărut în numerele 387 - 389 ale Colecției „Povestiri științifico-fantastice”.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Mihaela & Cristian Ionescu - Dicționar sintetic de literatură SF
  • Colonel Constantin Strună - Sub Semnul Ancorei, Viata armatei nr. 11, 1997