Ion Acsan

Date personale
Ion Acsan
Născut	7 februarie 1932 București, România
Decedat	23 iunie 2013 (81 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	traducător
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ion Acsan (n. 7 februarie 1932, București – 23 iunie 2013^[1]) a fost un poet și traducător român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Mihail Acsan, negustor, și al Elenei (n. Sütö). În perioada 1939 - 1948 a urmat clasele primare, secundare și liceale la Liceul „Sfântul Iosif” și la Liceul Clasic Mixt din București, între 1948 - 1951. A urma simultan Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, a Universității din București și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, ambele absolvite în 1955.

A fost redactor la secția de scenarii a Centrului de Producție Cinematografică București în perioada 1955 - 1956, apoi, între 1956 și 1969, la Editura de Stat pentru literatură și artă, și lector (din 1970) la Editura Albatros (pensionat în 1990).

A debutat cu versuri în Scânteia tineretului în 1953, iar editorial, cu volumul de poezii Primăvara cosmică în 1962; ulterior, s-a dedicat activității de traducător, tălmăcind (uneori integral și pentru prima dată în românește) din Homer, Hesiod, Seneca, Terențiu, Apollonios din Rhodos, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca și din literaturile europene moderne. A colaborat la Antologia literaturii maghiare (volumul I, 1965) și la Antologia de poezie rusă. Perioada clasică (volumele I-III, 1987). Din activitatea de traducător a rezultat o culegere de studii erudite (Constelația corifeilor, 1984) și una de povestiri pentru copii (Porumbeii Semiramidei, 1988). A realizat, singur sau în colaborare, antologii de literatură universală (antică, orientală, modernă), adesea cu substanțiale traduceri proprii (Legende mitologice din opera poeților greci și latini, 1972; Prometeu, erou al literaturii universale, 1977; Orfeu și Euridice în literatura universală, 1981; Poezia de dragoste a lumii, 1997).

A colaborat la publicațiile Tânărul scriitor, Scrisul bănățean, Iașul literar, Gazeta literară, Tribuna etc. A îngrijit și prefațat ediții din Homer, Vergiliu, Platon, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam și Ovidius.

A fost membru al Societății române de haiku.

Opera[modificare | modificare sursă]

Primăvara cosmică, versuri, prefață de E. Camilar, București, 1962;
Constelația corifeilor (Orfeu – Amfion – Homer – Arhiloh – Sappho – Simonides – Empedocle), București, 1984;
Povestirile unui șoarece de bibliotecă, București, 1985;
Porumbeii Semiramidei. Isprăvile unui școlar din anticul Tomis, povestite de el însuși, București, 1988.

Traduceri

Terențiu, Seneca, Teatru, în colab. cu N. Teică, pref. și note de Eugen Cizek, București, 1966;
Viteazul Jumătate. Basme populare din insulele malaieze Roti, Celebes, Borneo de Nord, București, 1966;
Povești nemuritoare, alese și prelucrate de Ion Acsan, București, 1967 (ed. II, 1974);
Din lirica japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, I. Olteanu etc., cuvânt înainte de V. Nicolescu, antologie și note de Ion Acsan, București, 1970;
Homer, Imnuri. Războiul șoarecilor cu broaștele. Poeme apocrife, pref. și note de Ion Acsan, București, 1971;
Legende mitologice din opera poeților greci și latini, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1972;
Orfeu, Imnuri, cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1972;
Seneca, Medeea, tragedie în cinci acte, București, 1973;
Goethe, Poezii, antologie, cuvânt înainte și note de Ion Acsan, București, 1974;
Poezia Egiptului faraonic, în colab. cu I. Larian Postolache, cuvânt înainte și note de Constantin Daniel, București, 1974;
Apollonios din Rhodos, Argonauticele (Epopeea argonauților), pref. și note de Ion Acsan, București, 1976;
Faraonul Kheops și vrăjitorii. Povestirile Egiptului antic, pref. și note în colab. cu C. Daniel, București, 1977;
Prometeu, erou al literaturii universale, antologie, pref. și note de Ion Acsan, București, 1977;
Tanka – Haiku. Antologie de poezie clasică japoneză, în colab. cu D. Constantinescu, București, 1981 (altă ediție, 2002)
Orfeu și Euridice în literatura universală, antologie, studiu introductiv și note de Ion Acsan, București, 1981;
Tăblițele de argilă. Scrieri din Orientul antic, pref., cuvânt înainte și note în colab. cu Constantin Daniel, București. 1981;
Hesiod, Poeme, pref., prezentări și note de Ion Acsan, București, 1987;
Apollonios din Rhodos, Peripețiile corabiei Argo, trad., pref., tabel cronologic și note de Ion Acsan, București, 1992;
Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, antologie și note de Ion Acsan, București, 1995;
Vrăjitorii faraonilor. Povești orientale și precolumbiene prelucrate de Ion Acsan, București, 1995;
Poezia de dragoste a lumii, antologie de Ion Acsan, București, 1997;
Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, trad. de G. Wolf și Ion Acsan, București, 1997;
Homer, Imnuri, trad., pref. și note de Ion Acsan, București, 1998;
Flavius Josephus, Antichități iudaice, trad. și note de Ion Acsan, I-II, București, 2000-2001 (altă ed., 2002-2003);
Philon din Alexandria, Viața lui Moise, trad. și note de Ion Acsan, București, 2003.