Ioana Drăgan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ioana Drăgan (n. 10 august 1969, București) este o prozatoare și eseistă română, a fost realizatoare de emisiuni culturale la TVR. Este căsătorită din anul 1995 cu scriitorul Cătălin Țîrlea și, din 22 august 2001, are o fiică, pe Ilinca Țîrlea.

În anii 90 mai are următoarele ocupații: bibliotecar la A.T.F. (1988-1991), redactor la revista "Moftul Roman" (1991?1993), profesor titular de limbă și literatură franceză la Liceul bilingv "Școala Centrală" din București (1993-1995). A obținut definitivatul în învățământul preuniversitar în anul 1995.

Din anul 1995 este redactor în cadrul Redacției Cultură, Religie, Știință din Televiziunea Română, unde a realizat mai multe programe literare și culturale, producând ori susținând rubrici permanente în emisiunile: Simpozion, Hyperion, Cafeneaua literară, Orizont cultural, Actualitatea culturală, Cultura în lume, Cu cărțile pe față, Punct și de la capăt,? Studioul Artelor. În aprilie 2001, își susține teza de doctorat "Romanul popular în România în secolul al XIX-lea" la Facultatea de Litere a Universității București, coordonator : prof.univ. dr. Paul Cornea, în urma căreia obține titlul de Doctor în Filologie.

Publicistică[modificare | modificare sursă]

A debutat în presa literară în anul 1990, semnând articole de atitudine, eseuri și proză în revistele "Literatorul", "Moftul Român", "România literară", "Contemporanul. Ideea europeană", "Convorbiri literare", "Apostrof", "Tomis", "Familia", "Cronica", "ArtPanorama", "Viața Românească", "Caiete critice", "Respiro", etc

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Vietăți și femei, Editura Cartea Românească și Asociația Scriitorilor din București, în urma câștigării concursului de debut in proză al Asociației Scriitorilor din București(1997)
  • Poveștile Monei (1999);
  • Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001);
  • Mafalda, Editura ALLFA, București, 2009[1]

Povestiri în antologiile[modificare | modificare sursă]

  • Chef cu femei urâte – Cele mai bune povestiri (1995 - 1996);
  • Iubiri subversive – Cele mai bune povestiri;
  • Respiro. Antologie de proză scurtă (2000 - 2002).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul de debut în proză al Uniunii Scriitorilor din România (1998), *Premiul pentru proză al revistei Tomis (1997),
  • Premiul I pentru proză la concursul de creație literară "Al.Odobescu" ? ediția a XVII-a (1998),
  • Premiul Fundației Moftul Român (2000),
  • Premiul Național pentru Proză al Fundației "Ion Creangă" din Piatra Neamț (2000),
  • Trofeul Presei de Televiziune acordat de Societatea Română de Radiodifuziune pentru cea mai corectă reflectare a Târgului de carte ?Gaudeamus, Carte de învățătură, ediția a IV-a, în cadrul programului "Actualitatea culturală" TVR 2, noiembrie 1997,
  • Diploma Distincția Culturală, acordată de Academia Română și FNSA pentru prezența în viața intelectuală românească și atașament față de opera Academiei Române (2001).

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CRONICA LITERARA/ Oracol la Cotroceni, 3 februarie 2010, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013