Ioan Demeter

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Demeter
Date personale
Nume la naștereJános Demeter
Născut6 iulie 1908
Chiraleș, comitatul Bistrița-Năsăud, Austro-Ungaria
Decedat6 iulie 1988, (80 de ani)
Budapesta, Ungaria
Frați și suroriBéla Demeter[*] Modificați la Wikidata
CopiiIldikó Mócsy[*] Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
Etniemaghiară
Ocupațieuniversitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materFacultatea de Drept din Cluj
Profesiejurist, politician comunist

Ioan Demeter, născut János Demeter, (n. 6 iulie 1908, Chiraleș, Bistrița-Năsăud - d. 6 iulie 1988, Budapesta) a fost un jurist maghiar, specialist în istoria dreptului, primar al municipiului Cluj în 1944.

A fost membru marcant în U.P.M. și P.C.R. și unul din membrii fondatori ai revistei „Erdélyi Fiatalok” (1930-1940). Absolvent al facultății de drept din Cluj, doctor în științe juridice, a activat în mișcarea comunistă încă din perioada interbelică (a fost și redactor al ziarului „Falvak Népe”, organ al P.C.R., în ilegalitate). După război a fost unul din liderii de marcă ai Uniunii Populare Maghiare, avocat și profesor universitar la Cluj, deputat în Marea Adunare Națională.

În 1949, fiind decanul Facultății de științe Juridico-Administrative din cadrul Universității Bolyai, a fost martor al apărării în procesul de spionaj economic contra lui Solvan Vițianu Solomon de la Winterthur în Elveția. Aici a făcut declarații propagandistice, subliniind între altele „regimul democratic” și libertățile de care se bucură naționalitățile conlocuitoare in R.P.R. față de asuprirea națională la care erau supuse sub regimul fostelor partide așa zise „istorice”, neaducând însă nici o contribuție concretă în favoarea acuzatului.[1]

Un an mai târziu, în 1950, a fost condamnat politic deoarece se afla în strânse relații cu grupul Lajos Jordáky. În 1968 a fost reabilitat printr-o hotărâre CC al PCR.[2]

Între 1969-1976 a fost președintele filialei clujene a Consiliului Muncitorilor de Naționalitate Maghiară.

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Muncii II-1.jpg Ordinul Muncii clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[3]

În iunie 1969 i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ziarul Scînteia nr. 1456/ 19.06.1949: „Sub focul nimicitor ai depozițiilor martorilor apărării procesul dela Winterthur s-a transformat intr'un puternic rechizitoriu la adresa imperialiștilor americani și a uneltelor lor din Elveția”
  2. ^ http://revistas.ucm.es/ghi/0214400x/articulos/CHCO0909110069A.PDF
  3. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
  4. ^ Decretul nr. 493 din 26 iunie 1969 privind conferirea de titluri ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învățămîntul de toate gradele, cu prilejul zilei de 30 iunie, Ziua învățătorului, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 14 iulie 1969.

Vezi și[modificare | modificare sursă]