Integrală eliptică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Integralele eliptice, introduse în calculul integral de Leonhard Euler, au apărut datorită necesității calculului lungimii unui arc de elipsă. Sunt integrale de forma

unde R este o funcție rațională de două argumente, P este un polinom de gradul 3 sau 4, cu rădăcini simple (nerepetate), iar c este o constantă.

În general, integralele eliptice nu pot fi exprimate sub formă de funcții elementare. Funcțiile eliptice au fost formulate ca funcții inverse ale integralelor eliptice.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Există trei tipuri de integrale eliptice, fiecare divizate în complete și incomplete:

  • de tipul/speța I
  • de speța II
  • de speța III

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]