Insulele Belcher

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Amplasarea insulelor Belcher în Golful Hudson
Imagine din satelit a insulelor Belcher

Insulele Belcher sunt un arhipelag din sud-estul Golfului Hudson, aparținând administrativ de regiunea Qikiqtaaluk a teritoriului Nunavut din Canada. Arhipelagul cuprinde cca. 1500 de insule, ocupând o suprafață terestră totală de 2870 km2 [1]. În general se disting 3 grupe principale de insule[1]:

  • insulele Belcher propriu-zise în sud, cu insula Flaherty (1585 km2 [2], cea mai mare insulă din arhipelag), insula Tukarak (349 km2), insula Kugong (321 km2), insula Innetalling, insula Mavor, insula Moore, insula Walton, insula Wiegand etc.;
  • insulele Belcher de Nord, în nord-vest, cu insula Johnson, insula Laddie, insula Radar, insula Split etc.;
  • insulele Baker's Dozen în nord-est, cu insula Bun, insula Cake, insula Loaf etc..

Singura așezare umană din arhipelag este Sanikiluaq (56°32′34″N 079°13′30″V / 56.54278°N 79.22500°V / 56.54278; -79.22500 (Sanikiluaq), 744 locuitori în 2006[3]), pe coasta de nord a insulei Flaherty. Acest sat reprezintă cea mai sudică așezare din teritoriul Nunavut.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Baza insulelor Belcher datează din Proterozoic; rocile sedimentare clastice de la bază și unitățile magmatice și carbonatice ce sunt expuse în prezent indică subsidența și formarea de rifturi în marginea vestică a vechiului craton Superior.[4]

Insulele sunt în cea mai mare parte joase, terenul cel mai înalt fiind înspre est.[1]

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Insulele sunt acoperite în cea mai mare parte din vegetație de tundră, fără copaci, deoarece stratul de sol este foarte subțire[5].

În ceea ce privește fauna, pe insulă se găsesc turme de reni, morse și bufnițe polare, iar în timpul iernii își fac apariția și urșii polari.[5].

Pe insulele Belcher de Nord cuibăresc în număr mare unele specii de păsări polare (Somateria mollissima sedentaria, chire arctice - Sterna paradisaea, pescăruși ai ghețurilor - Larus hyperboreus, pescăruși argintii - Larus argentatus), fapt pentru care ele au fost declarate ca Habitat terestru important pentru păsările migratoare - Key migratory bird terrestrial habitat site (NU Site 54) [6] și ca Zonă de Păsări Importantă - Important Bird Area (NU031) în Canada [7].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Conform însemnărilor din jurnalul său, exploratorul englez Henry Hudson a descoperit insulele în 1610, după revolta echipajului său el plutind în derivă până la ele și fiind chiar îngropat acolo.[8] Insulele au rămas însă aproape necunoscute pentru europeni până la începutul secolului al XX-lea. În 1910, inuitul George Weetaltuk a realizat o hartă a insulelor, care l-a îndemnat pe exploratorul și cartograful Robert Flaherty să studieze amănunțit insulele între 1914 și 1916.[9]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c en Canadian Arctic - Belcher Islands, Oceandots.com, 2009.Accesat la data de 4 septembrie 2009.
  2. ^ en fr Sea Islands, The Atlas of Canada, Natural Resources Canada, 2009. Accesat la data de 1 august 2009
  3. ^ en fr 2006 Community Profiles - Sanikiluaq, Statistics Canada, 2009. Accesat la data de 4 septembrie 2009.
  4. ^ en Scott, D.I. An Overview of the Geology of Nunavut, University of Western Ontario, 2000. Accesat la data de 5 septembrie 2009
  5. ^ a b en Belcher Islands, Mitiq.com, 2009. Accesat la data de 3 septembrie 2009
  6. ^ en Latour, P.B. ș.a., Key migratory bird terrestrial habitat sites in the Northwest Territories and Nunavut, part 7, p. 98, Third edition, Occasional Paper, Canadian Wildlife Service, 2006
  7. ^ en IBA Site Listing - North Belcher Islands, IBA Canada 2004. Accesat la data de 26 septembrie 2009.
  8. ^ en fr Hampson M.C., Belcher Islands, The Canadian Encyclopedia, Historica Foundation of Canada, 2009. Accesat la data de 26 septembrie 2009.
  9. ^ en Freeman M.M.R. Arctic Profiles - George Weetaltuk (ca. 1862-1956), Arctic, vol.36, no. 2 (June 1983), p. 214-216.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Bell, Richard T. Report on Soapstone in the Belcher Islands, N.W.T. Dept. of Geological Sciences, Brock University, St. Catharines, 1973.
  • Caseburg, Deborah Nancy. Religious Practice and Ceremonial Clothing on the Belcher Islands, Northwest Territories. National Library of Canada, Ottawa, 1994. ISBN 0-315-88029-5
  • Flaherty, Robert J. The Belcher Islands of Hudson Bay: Their Discovery and Exploration. Geographical Review 5 (6), p. 433-458, 1918.
  • Fleming, Brian, and Miriam McDonald. A Nest Census and the Economic Potential of the Hudson Bay Eider in the South Belcher Islands, N.W.T. Sanikiluaq, N.W.T.: Brian Fleming and Miriam McDonald, Community Economic Planners, 1987.
  • Guemple, D. Lee. Kinship Reckoning Among the Belcher Island Eskimo. Chicago: Dept. of Photoduplication, University of Chicago Library, 1966.
  • Hydro-Québec, and Environmental Committee of Sanikiluaq. Community Consultation in Sanikiluaq Among the Belcher Island Inuit on the Proposed Great Whale Project. Sanikiluaq, N.W.T.: Environmental Committee, Municipality of Sanikiluaq, 1994.
  • Jonkel, Charles J. The Present Status of the Polar Bear in the James Bay and Belcher Islands Area. Ottawa: Canadian Wildlife Service, 1976.
  • Manning, T. H. Birds and Mammals of the Belcher, Sleeper, Ottawa and King George Islands, and Northwest Territories. Ottawa: Canadian Wildlife Service, 1976.
  • Oakes, Jill E. Utilization of Eider Down by Ungava Inuit on the Belcher Islands. Ottawa, Ont.: Canadian Home Economics Journal, 1991.
  • Richards, Horace Gardiner. Pleistocene Fossils from the Belcher Islands in Hudson Bay. Annals of the Carnegie Museum, v. 23, article 3. Pittsburgh: Carnegie Museum, 1940.
  • Twomey, Arthur C., and Nigel Herrick. Needle to the North, The Story of an Expedition to Ungava and the Belcher Islands. Houghton Mifflin, 1942.

Coordonate: 56°20′N 79°30′V / 56.333°N 79.500°V / 56.333; -79.500 (Insulele Belcher)