Sari la conținut

Ileana Bratu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ileana-Maria Bratu
Date personale
Nume la naștereIleana-Maria Bratu Modificați la Wikidata
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Decedată (43 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță
graficiană[*]
eseistă
grafician[*]
pictoriță
ilustrator[*]
editor asociat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ileana-Maria Bratu (n.  – d. , București, România) a fost o artistă și eseistă română, născută la Seliște, Alba-Iulia.[3] Cunoscută atât ca graficiană, cât și ca sculptoriță.

A absolvit Institutul de artă plastică Nicolae Grigorescu în 1962. A debutat în 1960 la expoziția studenților din București. A avut expoziții personale de desen la București în 1966, în 1972 la Cluj, iar în 1968 a avut expoziții de sculptură modernă și desene la Paris și Barcelona.[3]

Artist vizual prolific, cercetător în domeniul ciberneticii, eseist, cronicar de artă. A scris o teză de doctorat despre opera lui Antoni Gaudí. La recomandarea reputatului istoric de artă Jean Cassou, a obținut o bursă de studii la Paris, 1967-1970.

A revenit în țară în 1971, la București. Nu avut un traseu artistic prea fast, suportând diverse marginalizări, tachinări și presiuni psihologice. În acest răstimp a încercat să aibă un destin creator în pofida tuturor vicisitudinilor sociale. Constantin Mitea, redactorul-șef al Contemporanului, este cel care o susține și o publică. A locuit o vreme la Mogoșoaia. Între 1979-1980 a fost la 'L'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales'. După ce a primit un atelier în strada Elie Radu, se sinucide prin defenestrare [4]. Ce anume a provocat moartea acesteia rămâne un mister. S-a păstrat într-un manuscris dactilografiat un volum de memorii, redactat în limba franceză, pe care autoarea îl dorea publicat la editura Gallimard. Numărul total de pagini este de 1700. Despre existența acestui material a relatat, în 2007, criticul Adrian Popescu.

A ținut rubrica de cronică plastică la revista Amfiteatru. Cronici sporadice în revista Arta. A mai publicat articole în România literară și Contemporanul.

A făcut ilustrații la volumul semnat de Nina Cassian, Prințul Miorlau, editura Tineretului, 1965. Ediția princeps a acestui volum pentru copii, apărut în 1957, a fost ilustrat de graficiana Ligia Macovei.

  • Dan Hatmanu. Bucureşti: Meridiane. . 
  • Decizia creatoare a comunicării informaționale. Bucureşti: Ştiinţifică. . 
  • Răsturnare în spațiu. Bucureşti: Cartea Românească. . 
  • Dincolo de lucruri: însemnări (Cu şapte desene originale ale autoarei). Bucureşti: Albatros. . 

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

La Paris, în 1969 a primit premiul de sculptură al ORTF.

  1. 1 2 „Ileana Bratu”. abART[*]. Wikidata Q107456632. Accesat în .
  2. Andreas Beyer; Bénédicte Savoy, ed. (). „Ileana Maria Bratu” (în germană). Berlin: Allgemeines Künstlerlexikon Online[*]. doi:10.1515/AKL. ISSN 2750-6088. OCLC 884380517. Wikidata Q41640909.
  3. 1 2 Barbosa, Octavian (). Dicţionarul artiştilor români contemporani. Bucureşti: Meridiane. p. 76.
  4. Ion Băieșu și grupul de la "Amfiteatru" de Gabriel Dimisianu Arhivat în , la Wayback Machine., Autor: Gabriel Dimisianu, accesat pe 13 noiembrie 2015
  • Adrian Popescu, Memoriile unei artiste I
  • Adrian Popescu, Memoriile unei artiste II
  • Raluca Nestor, Adrian Mihalache, Ce este arta digitală
  • Rosei, Samuil (). Jurnal Întîrziat. 1. Bucureşti: Fundația Anastasia. p. 323.