Iecea Mică, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Iecea Mică)
Jump to navigation Jump to search
Iecea Mică
—  Sat  —
Iecea Mică se află în România
Iecea Mică
Iecea Mică
Iecea Mică (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°49′17″N 20°55′23″E45°49′17″N 20°55′23″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețROU Timis County CoA 2.png Timiș
Comună Cărpiniș

SIRUTA156240
Prima atestare1467

Altitudine81 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total926 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307092

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Iecea Mică
Poziția localității Iecea Mică

Iecea Mică (germană Kleinjetscha, maghiară Kisjecsa) este un sat în comuna Cărpiniș din județul Timiș, Banat, România. 154 locuitori (2002).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Iecea Mică în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

În Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea Ewcze sau Ocse, fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare.

Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit și Colonizarea Tereziană (Theresianische Ansiedlung) deoarece a fost ideat și coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (șvabi), agricultori și meseriași din Pfalz, Alsacia, Lorena și Württemberg. Coloniștii au construit 100 de case și școala. Colonia a fost numită Klein Jetscha. Biserica romano-catolică a fost construită în 1813. În 1865, un puternic incendiu a mistuit jumătate din sat.

Germanii din Iecea Mică[modificare | modificare sursă]

Iecea Mică a fost un sat șvăbesc în toată puterea cuvântului. Foarte puțini reprezentanți ai altor etnii s-au stabilit aici. Caracterul exclusiv german s-a păstrat până la al doilea război mondial, nefiind influențat de administrația românească interbelică. O dată cu războiul, unitatea demografică a germanilor se sparge, din diferite motive: încorporarea în armata germană și moartea pe front, persecuțiile politice care au urmat, deportările în Siberia, refugierea în Germania, etc. După instalarea sistemului comunist, numărul germanilor din România în general și din Iecea Mică în special, a început să scadă vertiginos. Între 1951-1956 au fost deportate în Bărăgan 122 de persoane[1], majoritatea germani. În 1966 în Iecea Mică mai trăiau 543 de germani, adică jumătate din câți trăiau înainte de război. În locul lor au venit români, în mare parte veniți din alte părți ale țării, din diferite motive politice și economice. Cert este că guvernul comunist a încurajat și susținut românizarea satelor germane. În acest scop, le-a acordat etnicilor germani dreptul de a părăsi țara și de a pleca în Germania în schimbul unor sume în valută. Ca atare, mulți dintre cei care mai rămăseseră au luat această cale. În final, după căderea comunismului, au plecat și ultimii germani. La recensământul din 1992 în Iecea Mică mai locuiau 20 de germani.

Populația[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 2002, populația satului era de 1.154 locuitori, în majoritate absolută români.

Recensământul[2] Structura etnică
Anul Populația Români Germani Maghiari Alte etnii
1880 1.770 16 1.742 9 3
1900 1.531 6 1.506 18 1
1930 1.131 18 1.095 8 10
1941 1.076 25 1.012 30 9
1966 1.241 661 543 6 31
1977 1.213 783 383 11 36
1992 1.113 1.018 20 37 38
2002 1.154 1.055 7 38 54 (49 țigani)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, coordonator Silviu Sarafolean, Deportații în Bărăgan, 1951-1956, Editura Mirton, Timișoara, 2001 ISBN 973-585-424-4
  2. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]