Hong Kongul Britanic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hong Kong
香港
Drapelul Hong Kongului[*]​Stema Hong Kongului[*]​
Drapelul Hong Kongului[*]Stema Hong Kongului[*]
Hartă a Hong Kongului Britanic (înainte de 30 iunie 1997)
Hartă a Hong Kongului Britanic
(înainte de 30 iunie 1997)
Populație
Densitate5,796 loc/km²
 - Estimare 19966,217,556[1]
Limbi oficiale
Guvernare
Sistem politicColonie dependentă
LegislativConsiliu Legislativ
Religie oficială
CapitalaVictoria (de facto) (Cunoscut ca și Central din 1997)
Istorie
Convenția de la Peking18 octombrie 1860
Convenție pentru extinderea teritoriilor9 iunie 1898
Ocupația militară japoneză25 decembrie 1941
până în 30 August 1945
Economie
'PIB (PPC)1996[2]
 - Total$154 miliarde
 - Pe cap de locuitor$23,843
PIB (nominal)1996
 - Total$160 miliarde
 - Pe cap de locuitor$24,698
Gini51.8
Monedăînainte de 1895:
  • dolarul spaniol
  • bani chinezi
1895–1937:
dolari de schimb
după 1937:
dolarul Hong Kong
Coduri și identificatori
Domeniu Internet.hk Modificați la Wikidata

Hong Kongul Britanic a fost o colonie și teritoriu dependent de Marea Britanie din 1841 până în 1941 și din 1945 până în 1997. Hong Kong a fost sub conducere britanică din 1841 și a fost pentru puțin timp ocupat de Japonia din 1941 până în 1945 înainte de a preda teritoriul înapoi forțelor britanice, continuând conducerea britanică din 1945 până în 1997. Perioada colonială a început cu ocuparea Insulei Hong Kong în 1841 în timpul Primului Război al Opiului. Insula a fost cedată de dinastia Qing în urma războiului, în 1842, și recunoscută ca și colonie a Coroanei în 1843. Colonia s-a extins spre Peninsula Kowloon în 1860 după Al Doilea Război al Opiului și a fost extinsă și mai departe când Marea Britanie a obținut o arendă de 99 de ani a Teritoriilor Noi în 1898.

Chiar dacă Insula Hong Kong și Kowloon au fost cedate pentru totdeauna, zona închiriată cuprindea 92 la sută din teritoriu și Marea Britanie a considerat că nu era vreun mod posibil de a împărți colonia singură, în timp ce Partidul Comunist Chinez nu dorea extinderea arendei sau permiterea unei administrații britanice după aceea. Marea Britanie a acceptat în final să transfere întreaga colonie Chinei la expirarea tratatului în 1997 după ce a obținut garanția că îi vor fi conservate sistemele, libertățile și modul de trai timp de cel puțin 50 de ani.[3]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Înființarea coloniei[modificare | modificare sursă]

În 1836, guvernul Manchu Qing a întreprins o revizuire majoră a politicii legate de comerțul cu opiu. Lin Zexu s-a oferit voluntar spre a suprima opiul. În martie 1839, a devenit Comisar Imperial Special în Canton, unde a ordonat negustorilor străini să își predea rezervele de opiu. I-a limitat pe britanici în a locui doar în Cartierul Canton și le-a tăiat proviziile. Administratorul Șef al Comerțului, Charles Elliot, s-a conformat cu cererile lui Lin de a asigura o ieșire în siguranță pentru britanici, acoperirea costului fiind împărțit între cele două guverne. Când Elliot a promis că guvernul Marii Britanii va plăti rezervele de opiu, negustorii și-au predat cele 20.293 cufere de opiu care au fost distruse în public.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Main Results (PDF). 1996 Population By-Census (Report). Census and Statistics Department. decembrie 1996. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ „Hong Kong”. International Monetary Fund. Accesat în . 
  3. ^ A Draft Agreement Between the Government of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland and the Government of the People's Republic of China on the Future of Hong Kong (1984). pp. 1, 8.