Sari la conținut

Himerism (literatură)

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Himerismul este un concept și manifest din literatura română, lansat de scriitorul Vasile Baghiu în 1998, în revista România literară.[1]

Definiție și încadrare

[modificare | modificare sursă]

Himerismul teoretizează asupra unei direcții trans-naționale în poezie și are în vedere patru componente esențiale: transfigurarea, maladivul, călătoria și știința. Prin inventarea personajului Himerus Alter (prezent în majoritatea volumelor de poezie ale autorului), poetica himeristă urmărește trăirea unei „vieți paralele”, cu scopul cuprinderii diferitelor locuri de pe glob și a unor perioade din trecut, altfel inaccesibile din perspectivă strict biografistă. Boala, ca al doilea element important, se dorește o tehnică a evitării riscului superficialității și al ludicului (elemente specifice postmodernismului, de sub umbrela căruia autorul încearcă o ieșire, prin himerism), precum și un instrument de cunoaștere. Cât privește călătoria, ea devine în accepțiunea himeristă calea de ieșire din provincialism și de exprimare a lumii noastre globalizante. În sfârșit, abordarea științei cu mijloacele poeziei poate fi o șansă de „umanizare” a unui domeniu arid, greu accesibil. Programul himerismului constă în scrierea unui tip de poezie care să cuprindă toate aceste patru componente în substanța ei, iar dezideratele au în vedere recuperarea utopiei romantice și reflectarea lumii multiculturale de azi, cu problemele legate de identitate, înstrăinare etc.. Corpusul teoretic al manifestelor himerismului crește pe întreaga poezie scrisă de autorul lor și încearcă să lămurească mecanismele unei arte poetice care se confundă cu „stilul de viață poetic” și care propune trăirea „live” a poeziei scrise. Considerat „cel mai important manifest literar al sfârșitului de secol douăzeci”[2], "cea mai nuanțată, mai limpede și mai explicit expusă artă poetică din poezia anilor nouăzeci"[3], "un manifest incitant"[4], himerismul pledează pentru cultivarea unui personaj apatrid, a unui cetățean universal (Himerus Alter), pentru ieșirea din provincialism pe seama cosmopolitismului, se opune spiritului demitizant al postmodernismului și pragmatismului său antipoetic și „privește înspre un nou secol în care globalizarea vieții pe Terra va fi o realitate”[5] Având conexiuni cu bovarismul lui Jules de Gaultier și cu tentația heteronomică a lui Fernando Pessoa, himerismul își propune, pe seama poeziei inventatorului său și a teoretizărilor, să scoată poezia din zona "eului biografist", prin "mimarea libertății depline". El poate trimite și la unele abordări psiho-terapeutice în care imaginea persoanei joacă roluri importante.

Himerismul este prima paradigmă literară care propune o ieșire din mișcarea postmodernistă[6][7][8][9][10][11][12][13][14].Imediat după manifestul himerist, au apărut în deceniul următor și alte manifeste, cum ar fi fracturismul și deprimismul.

Scurt istoric

[modificare | modificare sursă]

Ideea himerismului este legată de o întâmplare petrecută în 1988, în perioada în care Vasile Baghiu trăia la Sanatoriul de tuberculoză Bisericani din județul Neamț. Ea este descrisă în primul manifest și are semnificația unei revelații.[15], Au fost publicate până acum patru manifeste ale himerismului. Primul a apărut în România literară.[16] Al doilea manifest, cu mai multe detalii teoretice și tehnice, a apărut în revista Familia[17], a fost inclus - într-o versiune corectată de autor - și în volumul "Fantoma sanatoriului"[18] și reprezintă textul intervenției autorului la colocviul „Există o nouă direcție în literatura română?”[17], organizat în primăvara anului 1998 de revista orădeană. Al treilea text-manifest asupra conceptului poetic al himerismului a fost publicat în revista Poesis[19] și aduce noi lămuriri asupra relației viață-literatură discutată în manifestele anterioare. Al patrulea text asupra conceptului poetic al himerismului a fost publicat în revista Vatra[20].

Evoluție și perspective

[modificare | modificare sursă]

Vasile Baghiu a publicat și alte texte teoretice asupra himerismului. Ele au avut ecouri reale în lumea literară și uneori au dus la mici polemici, în care autorul își apără invenția literară. În legătură cu aceste pusee polemice, criticul Al. Cistelecan crede că "nu există nici un complot contra lui Baghiu și nici contra himerismului"[21] și spune că "iritarea poetului, psihologic de înțeles, estetic devine cel puțin excesivă"[21]. În același articol, criticul de la Vatra lasă, totodată, și o ușă întredeschisă pentru himerism: "La urma urmei, un poet poate fi mai important decât un ideolog, deși eu n-aș da pierdută nici bătălia conceptuală a lui Vasile Baghiu".[21] La rândul său, criticul Gheorghe Grigurcu, într-un eseu despre stilul critic al lui Al. Cistelecan, este de părere că himerismul lui Vasile Baghiu are viitor și face trimitere în această notă la o idee a lui Tudor Vianu despre „subtonul dureros” și valoarea unei opere literare.[22]

Dincolo de polemici, Vasile Baghiu simte necesitatea unor delimitări. Într-un articol din revista Mozaicul, "inventatorul himerismului", cum îl numește Roxana Sorescu[23], încearcă, pe un ton polemic, să clarifice relația himerismului cu postmodernismul: "Himerismul este o alternativă la postmodernism din următoarele motive: 1) nu face din ludic un scop în sine; 2) își îngăduie o utopie (transfigurarea, bovarismul, călătoria), rămânând în același timp în realitate și poate chiar în realism sau naturalism (maladivul, știința); 3) este mai precis delimitat ca ideologie literară (definiții și trăsături ferme); 4) privește înspre viitor cultivând experimentul (știința în poezie) și încercarea teoretică în marginea experimentului (pozitivism liric, poeton).[24]

De asemenea, în răspunsul la întrebarea criticului Ion Simuț dintr-un număr al revistei Familia apărut la puțin timp după primul manifest ("S-ar putea face o conexiune între onirismul dimovian și himerismul pe care îl promovezi teoretic și practic într-un manifest și în propria poezie?"), Vasile Baghiu nuanțează și relația cu onirismul a conceptului său: "Himerismul nu are nici o legătură cu onirismul pentru că nu cultivă fantasticul și nici ambiguitatea. De asemenea, himerismul respinge excesele ludice, pe când poezia lui Leonid Dimov le include definitoriu. În fine, himerismul este o poetică a posteriori (care are la bază, altfel spus, cele patru cărți de poezie pe care le-am publicat) și expresia unei experiențe poetice individuale (așa cum sunt senzaționismul și personismul), iar onirismul a apărut ca o consecință a frământărilor unui grup. (...) Himerismul este prima direcție poetică limpede și coerentă de la momentul oniric până azi."[25]

De altfel, autorul himerismului propune periodic nuanțări și detalieri ale acestei orientări poetice.[26] Între acestea poate fi menționat și manifestul publicat în Poesis, în care, în aceeași notă a confesiunii prezentă în toate manifestele, Vasile Baghiu spune: „Himerismul este un spectacol de poezie pe care l-am oferit lumii literare într-o vreme în care ea, lumea literară, se plictisise foarte tare de postmodernism. Himerismul este o aventură a poeziei pe care orice poet și-ar dori s-o trăiască. Am ajuns la himerism pentru că am îndrăznit să dau frâu liber, prin poezie, gândurilor legate de identitatea mea în lumea în care trăiesc, nu numai în lumea românească, dar în lumea întreagă. Acum, când există posibilitatea de a călători liber, în Vest și oriunde, scriitorii români ar putea să înțeleagă mai bine ceea ce am dorit să spun prin inventarea himerismului. Dacă nu se putea trăi normal în acele vremuri, eu voiam ca măcar în poezia mea să trăiesc normal, să pot călători, să fiu ca toată lumea din lumea largă. A fost întâi un impuls de natură ontologică și abia după aceea el s-a convertit în poetică. Era visul unui om care se gândea la spațiul european, la spațiul lumii întregi ca fiind ale lui, dar la care nu avea acces. De aici întreaga aventură. O aventură care abia începe…”.[19]

Himerismul a devenit în timp și criteriu de antologare a unor grupări poetice anterioare apariției lui.[27] Iar astăzi există autori care sunt comentați în legătură cu această paradigmă care pune sub semnul întrebării postmodernismul.[28][29]

După 2010, autorul himerismului a publicat, în revista Timpul, o serie de articole cu titlul Pe urmele lui Himerus Alter, în care cititorul este familiarizat cu noua etapă a poeziei himeriste, accea a „trăirii live” în sensul vizitării reale a unor locuri din Europa pe care până atunci doar personajul său pe nume Himerus Alter le văzuse.

„Aventura himerismului”, despre care vorbește autorul în confesiunea sa, a cunoscut și unele ieșiri în spațiul european. Una dintre ele este un articol publicat de revista vieneză Buchkultur cu titlul: Chimärismus (Himerism). În prezentarea articolului, revista subliniază: "Die Sehnsucht nach der Freiheit, die Welt zu erkundschaften war für den rumänischen Erzähler und Lyriker Vasile Baghiu Grundlage für ein ganz eigenes Literturkonzept, einer eigenen literarischen Strömung." („Dorința de libertate și un anumit spirit de explorator al lumii au fost pentru prozatorul și poetul român Vasile Baghiu baza pentru construirea unui întreg concept literar, a unui curent literar propriu.")[30] De asemenea, poetul a avut, la Întâlnirea bilateralã PEN-Club România-Franța de la Paris, din 2011, o intervenție cu titlul „Le chimérisme – un regard vers le monde”, în care descrie modul în care a ajuns la ideea himerismului și ce înseamnă acest concept în cadrul relației viață-literatură.[31]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Baghiu, Vasile. Himerismul, un manifest poetic. Postfață la o trilogie, în România literară, nr. 8, 1998, p. 14-15
  2. ^ Diaconu, Mircea A.. Vasile Baghiu. Bovarism și alienare, în Convorbiri literare, aprilie 1999, p. 24, și în volumul "Fețele poeziei", Ed. Junimea, 1999, p. 191.
  3. ^ Țone, Nicolae. "Moartea ca o invazie de cormorani...", prefața la volumul "Fantoma sanatoriului", Ed. Vinea, București, 2001, p. 13
  4. ^ Abăluță, Constantin. Himerismul, un manifest incitant, în „România literară”, nr 23-24, 1998)
  5. ^ Baghiu, Vasile. Himerismul, o perspectivă transnațională, comunicare susținută la „A treia conferință internațională a Centrului PEN român”, Iași, aprilie 2000, publicat în revista 22, supliment literar, nr. 16, 2000, p. XIII
  6. ^ Chioaru, Dumitru: "Himerismul lui Baghiu este o provocare în stil avangardist."; în volumul "Noi developări în perspectivă", Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010
  7. ^ Nicolau, Felix:„Himerismul îmi este simpatic pentru altceva – anume pentru încăpățânarea cu care se opune postmodernismului.”; în Luceafărul de dimineață, Nr. 28 / 23 septembrie 2009, articolul “Manifeste literare nouăzeciste și (post)douămiiste”
  8. ^ Abăluță, Constantin: "Autor a patru volume și al unui manifest (Himerismul), Vasile Baghiu se desparte de generația sa propunînd ferm o altă paradigmă literară."; în "Ziarul de duminică" - supliment al "Ziarului Financiar", 30 martie 2001, articolul "Paradigma Baghiu"
  9. ^ Miheț, Marius: „Între atitudinile alergice la postmodernismul autohton se numără și himerismul. Curiozitatea, căci există una, vine de la faptul că noțiunea nu este teoretizată și susținută de o grupare anume, ci de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa se face că între 1998 și 2010 a publicat patru manifeste ale „curentului” himerist, considerându-l „cea mai coerentă direcție poetică de la oniriști încoace”.”; în România literară, nr. 33, 2012
  10. ^ Diaconu, Mircea A.: „„Alături de Ioan Es Pop și Nicolae Coande, Vasile Baghiu este una din vocile poetice cele mai consistente apărute în ultimul deceniu, o voce care nu numai cã nu ignorã, dar repudiazã postmodernismul și intertextualismul, revendicându-se de la ceea ce Marin Mincu numea, cred, noul substanțialism. Vasile Baghiu a impus nu numai ceea ce poate fi numit îndeobște un univers literar, volumele de până acum fiind de o rară unitate emoțională, stilistică și tematică și toate vărsându-se , asemenea unor aluviuni, în ultima apariție editorială, numită Maniera (Ed. Pontica, 1998), ci și un manifest, un concept, himerismul, de la care orice înțelegere a poeziei lui ar trebui să pornească. Aș spune ca e ultimul mare manifest literar al sfârșitului de secol. Nu pentru ideologia sa intrinsecă, ci pentru că, am convingerea, acest program este expresia unei conștiințe poetice sigure și pentru că el poate oferi, așa cum o demonstrează poemele propriu-zise, o soluție pentru criza postmodernă a poeziei.”; în Convorbiri literare, aprilie 1999; în volumul Fețele poeziei, Ed. Junimea, 1999
  11. ^ Tzone, Nicolae: „În cadrul generației nouăzeci, Vasile Baghiu este, fără doar și poate, Diferența. El chiar mărturisește la un moment dat, cu aplomb, acest lucru, autonumindu-se himerist și promulgând, cu o hotărâre ce ar onora pe oricare dintre poeții notabili de ieri și de azi, curentul literar al himerismului, care în viziunea sa, ar putea deveni „o direcție poetică”, „o cale posibilă pentru ieșirea din oboseala tematică și formală în care se află poezia română”. Astfel, el țese cu febrilitate matricea unui veritabil sistem liric, pe care nu numai că-l propune ca model, dar îl și întemeiază și legitimează printr-o poezie cu totul aparte, nu numai între confrații de generație, ci în genere în întregul perimetru al poeziei contemporane.”; în prefața la volumul Fantoma sanatoriului, Editura Vinea, 2001
  12. ^ Coande, Nicolae: „Cu Maniera, utopie lirică de referință a poeziei noastre contemporane, avem în fața ochilor un poet superior, important, care-și pune întreaga ființă în poem, acesta văzut nu ca un simplu joc – pentru că în joc nu e doar literatura, nu doar „maniera”, ci este chiar viața care agonizează „într-un hotel din Lima”, departe de sanatoriul din Bisericani, unde un tânăr poet crede că a inventat himerismul, spre stupefacția amuzantă a „capetelor pleoștite ale criticilor și istoricilor literari.””; în postfața la volumul Fantoma sanatoriului, Editura Vinea, 2001
  13. ^ Cistelecan, Al.: „Vasile Baghiu are stofă de protagonist. Nu numai ca poet, dar și – de nu mai ales – ca poetician. Mai acum cinci ani el a pus la cale o insurecție programatică, publicînd în România literară un prim manifest al himerismului”; în volumul Al doilea top, Ed. Aula, 2004
  14. ^ Nicolau, Felix: „Surpinde întrucâtva inaderența declarată a scriitorului la spiritul generației nouăzeciste. Spun „întrucâtva”, pentru că și „dizidentul” are o reprezentare culturală a lumii. Diferența față de propria lui genrație ar consta în faptul că el chiar se ia în serios și respinge ironia și parodia postmo­derniste. Vasile Baghiu dorește reinstaurarea iluziei și a magiei.”; Manifeste literare nouăzeciste și (post)douămiiste, în Luceafărul de dimineață, Nr. 28, 23 septembrie 2009
  15. ^ Baghiu, Vasile: „Totul a început în ziua de 21 august 1988, când mă aflam în casa uneia dintre surorile mele, fumând, savurând ceaiuri chinezești, citind Jurnalele de călătorie ale lui Flaubert și ascultând la radio comentariile unei crainice de pe un post italian. Brusc, pe la orele 16,30, m-am gândit că în loc sa traiesc la sanatoriu, printre muribunzi și extrem de izolat, aș fi putut fi altcineva, un om care trăiește la Palermo sau în oricare alt oraș al Italiei, aș fi scris atunci din perspectiva acelui cetățean universal (Himerus Alter de mai târziu) pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există. Și am scris. Eram deja altcineva și fusesem cuprins de un fel de febră ataractică, dacă pot să spun astfel, pentru că nu mai știam de nimic și de nimeni din jur. Grevat pe bovarismul lui Jules de Gaultier, himerismul se născuse, așadar, cam pe la orele 16,30, în ziua de 21 august 1988.”;Himerismul, un manifest poetic. Postfață la o trilogie, în România literară, nr. 8, 1998, p. 14-15.
  16. ^ Baghiu, Vasile. Himerismul, un manifest poetic. Postfață la o trilogie, în România literară, nr. 8, 1998, p. 14-15.
  17. ^ a b Crăciun, Gheorghe; Mocuța, Gheorghe; Dan, Vasile; Vlad, Alexandru; Mureșan, Ion; Manolescu, Nicolae; Lefter, Ion Bogdan; Baghiu, Vasile; Mușina, Alexandru. Colocviul "O nouă direcție în literatura română?", în Familia, nr.5, 1998, p. 16-40
  18. ^ Baghiu, Vasile. Fantoma sanatoriului. Antologie poetică însoțită de manifestele himerismului și alte texte teoretice ale autorului, Ed. Vinea, București, 2001
  19. ^ a b Baghiu, Vasile. „Al treilea manifest al himerismului sau Experiența live a realității ficționale”, în Poesis, nr. 6-7-8, 2006, p. 21-26.
  20. ^ „Al patrulea manifest al himerismului sau încercarea de a împăca poezia cu viața”; în „Vatra”, nr. 2, 2010; tema numãrului: „Manifeste poetice”, p. 52
  21. ^ a b c Cistelecan, Al. Tratamentul himerist al cotidianului, în volumul "Al doilea top", Ed. Aula, 2004, p. 123.
  22. ^ Grigurcu, Gheorghe: «Pus în fața unor insatisfacții, criticul de la Vatra e surprinzător de calm, mulțumindu-se cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, „înțelegătoare”, de apropiere a pozițiilor divergente, frecvent de posibilă conciliere. Starea de spirit specifică nu e iritarea, ci mai curînd o amabilitate ușor întristată: „Acuzîndu-și generația de frivolitate, de transformare a parodiei și ironiei în stindarde exclusive, el (Vasile Baghiu) uită că această frivolitate nu e una fără aparat dramatic și nici una care să nu fie o formă a exasperării. Ba chiar o formă a „înstrăinării ontologice” pe care el însuși o propune. În dezacord evident cu himerismul, concept de un „imperialism clandestin”, lansat de poet, Al. Cistelecan găsește de cuviință a schița cîteva circumstanțe atenuante în favoarea acestuia: „Aparențele caragialienești abia maschează, de fapt, un fond patetic, din care Baghiu și-ar fi putut construi un punct de acord". Și chiar îi întinde o mână confraternă celui alunecat în dificultate: ,Cu atît mai mult folos cu cât exigențelor de gravitate, de compasiune și de coparticipare la suferință ale lui Vasile Baghiu esteticienii le dau dinainte dreptate și cîștig de cauză". Nu șovăie a-i recomanda cîrja unei opinii ilustre: „Nu ne-a spus oare însuși Tudoar Vianu că numai prezența unui subton dureros conferă unei opere de artă viață și că o operă rezolvată numai în elemente plăcute nu coboară mai adînc în sufletul nostru, fiind o sfidare adresată tragicului imanent al soartei omenești?” Iar dacă așa a fost, Vasile Baghiu are toate temeiurile să persiste pe propria linie și să nu se neliniștească de audiența conceptului director".»; în eseul Un postimpresionist, România literară, nr. 48, 2005
  23. ^ Sorescu, Roxana: Colosul cu picioare de lut [despre Dicționarul general al literaturii române], în Observator cultural, nr. 37, 10-16 noiembrie 2005.
  24. ^ Baghiu, Vasile. „Himerism, pozitivism liric, poeton: provocări noi pentru o lume literară amorțită”, în Mozaicul, nr. 8-9, 1999, rubrica „Culisele poeziei”, p. 160; republicat în volumul "Fantoma sanatoriului", Ed. Vinea, 2001, p. 49.
  25. ^ Simuț, Ion. [O întrebare pentru Vasile Baghiu], în Familia, nr. 3, 1999.
  26. ^ Coande, Nicolae: „Nu întâmplător, arhitectul Manifestelor Himerismului refondează constant poezia printr-un act de specularitate, în sensul acelei oglindiri în arhitectura visului care se întrepătrunde cu realul, în formele lor proteic comunicante.”; în recenzia Ecuația secretă, Luceafărul, nr. 2, 2012
  27. ^ Cernat, Paul:„Ceea ce e important în aceste caracterizări ține în primul rând de explicitarea conceptului de lirism himeric preluat dintr-un manifest de acum câțiva ani al tânărului poet Vasile Baghiu, dar reelaborat în maniera proprie. Termenul/conceptul de himerism trimite, în același timp, către irealizarea postmodernă, către creația de realități ficționale, către realitatea virtuală, magică, fantasmatică a psihicului poetic. El stă, de fapt, la baza proiectului acestei antologii și a concepției autorului despre lirism (revine de altfel foarte des în cadrul analizelor și comentariilor): „Himera este, îndeobște, apanajul omului aflat în situații limită: a celui umil, marginalizat, muribund. Himera e acel lucru care nu-ți poate fi niciodată confiscat“. Sa mai spunem ca acest himerism fantast intră întotdeauna într-o ecuație realist-biografică, gogoliană, crescând din materia banalului cotidian celui mai umil.”; în cronica la Poezia romana după proletcultism. Generația anilor ’60-’70 (antologie comentată) de Constantin Abăluță, Editura Ex Ponto, Constanta, 2000, 2 vol., I, 552 p., II, 639 p., f.p.; în Observator cultural (nr. 35/2000)
  28. ^ Pop, Ion: „Apropiat ca tip de sensibilitate de cel al unor Vasile Petre Fati ori Constantin Abăluțã (Vasile Baghiu a teoretizat și el, mai târziu, himerismul), Nicolae Ioana evită într-o și mai mare măsură confesiunea liricã a unui subiect mai mult sau mai puțin conturat, fãcând ocoluri mediatoare, adicã recurgând la mici înscenări și narațiuni ce atrag deopotrivă date ale “realului” în înfățișările sale modeste, aparent derizorii.”; în Tribuna, nr. 238, 1-15 august 2012; cronica „Nicolae Ioana și realul himeric”
  29. ^ Komartin, Claudiu: „Adrian Diniș nu se dezminte. (...) Cred că debutul său le va aminti unora de tânărul Mircea Cărtărescu, iar altora de himerismul lui Vasile Baghiu, peste care tânărul poet a turnat destulă miere amară. O carte trăită, aș spune, dacă nu mi s-ar părea de la sine înțeles că poezia adevărată e extrem de posesivă și de geloasă pe viață, și de aceea trebuie trăită până la ultimul cuvânt.”; în prezentarea volumului Poezii odioase de dragoste de Adrian Diniș (Editura Vinea, 2010)
  30. ^ Chimärismus [Himerism], în Buchkultur. Das internationale Buchmagazin, Viena, nr. 104, aprilie-mai, 2006, p. 66.
  31. ^ Baghiu, Vasile: „Depuis que j’ai commencé a écrire, j’ai toujours desiré de comprendre dans la poésie le monde dans son integralité, le monde qui et une partie du tout. Quelques années avant la chûte du Mur en 1989, lorsque j’ai essayé de faire mon entré dans le monde littéraire roumain, j’ai écris des poèmes dans lesquels un alter ego voyagea librement dans les lieus ou dans les contrée ou je ne suis jamais arrivé. Á cette époque, le désir d’être quelqu’un d’autre avait, en effet, une explication précise. C’était la frustration génerée par l’impossibilité de sortir de l’espace fermé communiste, mais aussi par l’aspiration bovarique vers l’extérieur, par mes lectures animées d’un rimbaldien « je est un autre » ou par la fascination des pseudonymes de Fernando Pessoa.” („De când scriu poezie mi-am dorit mereu să cuprind în ea lumea noastră largă, care este o parte din tot. Câțiva ani înainte de momentul 1989, când încercam să-mi fac intrarea în lumea literară din țara mea România, am scris poeme în care un Alter Ego călătorea liber prin locuri prin care eu nu fusesem niciodată. Tentația de a fi altcineva își avea cauza în frustrarea de a nu putea ieși din spațiul închis de regimul comunist, în aspirația bovarică spre „afară” mereu neîmplinită și în lecturile animate de rimbauldianul „Je est un autre” sau de heteronimii pessoani.”); Le chimérisme - un regard vers le monde (fragment); text citit de autor la Întâlnirea bilateralã PEN România-Franța, Paris, 20-22 iunie 2011

Bibliografie (selectiv)

[modificare | modificare sursă]

Reviste

  • Baghiu, Vasile: "Himerismul, un manifest poetic. Postfață la o trilogie", în România literară, nr. 8, 1998, p. 14-15
  • Colocviul "O nouă direcție în literatura română?" (Al doilea manifest al himerismului), în Familia, nr.5, 1998, p. 16-40
  • Baghiu, Vasile:„Al treilea manifest al himerismului sau Experiența live a realității ficționale”; în Poesis, nr. 6-7-8, 2006, p. 21-26
  • Baghiu, Vasile: „Al patrulea manifest al himerismului sau Încercarea de a împăca poezia cu viața”; în Vatra, nr. 2, 2010; tema numãrului: „Manifeste poetice”, p. 52
  • Abăluță, Constantin: „Himerismul, un manifest incitant”, în România literară, nr 23-24, 1998
  • Cesereanu, Ruxandra: „Mic dicționar de poeți români onirici”, în Steaua, nr. 5-6, mai-iunie 1999, p. 50-55
  • Mincu, Ștefania: „Între himeră și manieră”, în Paradigma, Anul 16, Nr. 3-4/ 2008
  • Vancu, Radu: „Magia elementară”, în România literară, nr. 16, 2011, cronică la volumul de poezie Magia elementară (Ed. Dacia XXI, 2011)
  • Popescu, George: „Vasile Baghiu – Proba alterității” [rubrica „Lecturi de rezervă”], în „Cuvântul libertății” din 21-22 iunie 2003, p. 5; „Manierismul autopastișant”, în „Paradigma”, nr. 3-4/ 1998, p. 14

Volume

  • Abăluță, Constantin: "Regal poetic", Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009, p. 10
  • Chioaru, Dumitru: "Noi developări în perspectivă", Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010, p. 11
  • Cistelecan, Al.: "Al doilea top", Ed. Aula, Brașov, 2004, p. 123
  • Diaconu, Mircea A.:„Fețele poeziei”, Ed. Junimea, 1999, p. 191
  • Mincu, Marin: „O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea”, Ed. Pontica, 2007, p. 1117
  • Popescu, George: "Mecanica formei", Ed. Pontica, Constanța, 1999, p. 147
  • Țone, Nicolae: "Moartea ca o invazie de cormorani...", prefața la volumul "Fantoma sanatoriului", Ed. Vinea, București, 2001, p. 13

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Himerism_(literatură)&oldid=15356224