Sari la conținut

Hideki Tōjō

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hideki Tōjō
Date personale
Născut30 decembrie 1884(1884-12-30)
Japonia Kōjimachi (district al Tokyo-ului), Japonia
Decedat (63 de ani) spânzurat
Japonia Tokyo, Japonia
ÎnmormântatZōshigaya Cemetery[*][[Zōshigaya Cemetery (cemetery in Toshima, Tokyo, Japan)|​]]
Yasukuni Shrine[*][[Yasukuni Shrine (Shinto shrine in Japan)|​]]
Oceanul Pacific Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsa cu moartea (spânzurare) Modificați la Wikidata
PărințiTōjō Hidenori[*][[Tōjō Hidenori (Japanese military personnel)|​]]
Tōjō Chitose[*][[Tōjō Chitose (1861-)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuKatsuko Ito
Număr de copii7 Modificați la Wikidata
Copii3 fii
4 fiice
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
ReligieJōdo Shinshū
Ocupațiepolitician
diplomat
ofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză Modificați la Wikidata
al 40-lea Prim-ministru al Japoniei
În funcție
18 octombrie 1941 – 22 iulie 1944
MonarhShōwa
Precedat deFumimaro Konoe
Succedat deKuniaki Koiso

PremiiOrder of the Rising Sun, 1st class[*][[Order of the Rising Sun, 1st class (abolished order in Japan)|​]] ()
Ordinul Tezaurului Sacru
Ordinul Vulturul German
Order of Chula Chom Klao[*][[Order of Chula Chom Klao (Thai order established by King Rama V of The Kingdom of Siam (now Thailand) to commemorate the 90th Jubilee of the Chakri Dynasty)|​]]
Order of the White Elephant[*][[Order of the White Elephant (Thai award)|​]]
Order of the Golden Kite[*][[Order of the Golden Kite (Japanese order)|​]] ()
Victory Medal[*][[Victory Medal (international medal)|​]]
Ordinul Trandafirul Alb în grad de mare cruce[*] ()
Ordinul Soarelui Răsare
...mai multe...
Partid politicIndependent (înainte de 1940)
Taisei Yokusankai (1940–1945)
Alma materLiceul Militar din Japonia
Academia Armatei Imperiale Japoneze
Semnătură

Hideki Tōjō[1] (Kyūjitai: 東條 英機; shinjitai: 東条 英機; Despre acest sunet Tōjō Hideki ; n. 30 decembrie 1884 — d. 23 decembrie 1948) a fost un general al Armatei Imperiale Japoneze și prim-ministru al Japoniei pe aproape întreaga durată (18 octombrie 1941 – 22 iulie 1944) a celui de-al Doilea Război Mondial.

Ca prim-ministru este considerat a fi responsabil pentru atacul de la Pearl Harbor, care a dus la intrarea Statelor Unite în al Doilea Război Mondial.[necesită citare] După sfârșitul războiului, Tojo a fost condamnat la moarte pentru crime de război de către Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient și spânzurat la 23 decembrie 1948.

Hideki Tōjō s-a născut în districtul Kōjimachi al Tokyo-ului în 1884.[2] A fost al treilea fiu al lui Hidenori Tōjō, un general locotenent în Armata Imperiala Japoneză.[3] Tojo a mai avut doi frați mai mari care au murit înainte ca el să se fi născut, așa că a fost considerat cel mai mare și a avut parte de tratamentul și drepturile pe care cel mai mare fiu japonez le-ar putea primi, printre care și multă onoare. În 1909, s-a căsătorit cu Katsuko Ito, cu care a avut trei fii și patru fiice.[4]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

În 1933, Tōjō a fost promovat la rangul de general-maior și a servit ca șef al Departamentului de personal din cadrul Ministerului de Război.[5] A fost numit comandant al Brigăzii 24 Infanterie IJA în august 1934.[6] În septembrie 1935, Tōjō a preluat comanda Kempeitai-ului a Armatei Kwangtung în Manciuria. Porecla lui era „Lama” (Kamisori), pentru reputația sa, pentru mintea ageră și capabilitatea de a lua decizii rapid.[7]

În timpul Incidentului din 26 februarie din 1936, Tōjō și Shigeru Honjō, susținător-ul lui Sadao Araki, au încercat înăbușirea loviturii de stat.[8] Împăratul Hirohito însuși a fost revoltat de atacurile venite din partea consilierilor săi apropiați, și după o criză politică scurtă rebelii au fost nevoiți să se predea. În consecință, facțiunea Tōseiha a fost capabilă să scape de armata de ofițeri radicaliști, și liderii loviturii de stat au fost judecați și executați. În urma epurării, Tōseiha și Kōdōha au fost unificate, iar Tōjō a primit o poziție de conducere. Tōjō a fost promovat ca Șef de Stat Major al Armatei Kwangtung în 1937.[9] Ca șef de Stat Major, Tōjō a fost responsabil pentru diverse operațiuni militare menite să sporească incursiunea Japoniei în Mongolia și regiunile de frontieră ale Mongoliei interioare cu Manchukuo. În iulie 1937, a condus personal unități din prima Brigadă Independentă mixtă în Operațiunea Chahar, singura sa experiență de luptă.[10]

După Incidentul de la podul Marco Polo din 1937, care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez, Tōjō a ordonat forțelor sale să atace Hopei si alte ținte din nordul Chinei. Tōjō a primit evrei refugiați în conformitate cu politica națională japoneză în ciuda protestelor nemților.[11] A fost rechemat în Japonia în mai 1938 pentru a servi ca Vice-ministru al Ministerului de Război, sub comanda ministrului Seishirō Itagaki.[12] Din decembrie 1938 până în 1940, Tōjō a fost Inspector-General al Aviației Armatei.[13]

Ascensiune la funcția de prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

Activitatea ca prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

Capturarea, procesul, și execuția

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hideki Tōjō
  1. ^ Format:Cite-Karnow
  2. ^ Gorman, Jacqueline Laks (). Pearl Harbor: A Primary Source History. Gareth Stevens. p. 43. ISBN 1433900475. 
  3. ^ Butow, Robert Joseph Charles (). Tojo and the coming of the war. Stanford University Press. p. 4. ISBN 0804706905. 
  4. ^ Baudot, Marcel (). The Historical encyclopedia of World War II. Infobase Publishing. p. 455. ISBN 0871964015. 
  5. ^ Fredrikson, John C. (). America's military adversaries: from colonial times to the present. ABC-CLIO. p. 507. ISBN 1576076032. 
  6. ^ Lamont-Brown, Raymond (). Kempeitai: Japan's dreaded military police. The History Press. p. 65. ISBN 0750915668. 
  7. ^ Toland, The Rising Sun
  8. ^ Takemae, Eiji (). The allied occupation of Japan. Continuum International Publishing Group. p. 221. ISBN 0826415210. 
  9. ^ The Oxford companion to World War II. Oxford University Press. . p. 872. ISBN 0198604467. 
  10. ^ Cowley, Robert (). The Reader's Companion to Military History. Houghton Mifflin Harcourt. p. 473. ISBN 0618127429. 
  11. ^ David G. Goodman, Masanori Miyazawa (). Jews in the Japanese mind: the history and uses of a cultural stereotype. Lexington Books. p. 113. ISBN 0739101676. 
  12. ^ Kato, Masuo (). The Lost War: A Japanese Reporter's Inside Story. Alfred A. Knopf. p. 127. 
  13. ^ The New International Year Book: A Compendium of the World's Progress. Dodd, Mead and Company. . p. 320.