Sari la conținut

Hideki Tōjō

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hideki Tōjō
Date personale
Născut30 decembrie 1884(1884-12-30)
Japonia Kōjimachi (district al Tokyo-ului), Japonia
Decedat (63 de ani) spânzurat
Japonia Tokyo, Japonia
Înmormântat雑司ヶ谷霊園[*][[雑司ヶ谷霊園 (cemetery in Toshima, Tokyo, Japan)|]]
靖国神社[*][[靖国神社 (Shinto shrine in Tokyo, Japan)|]]
Oceanul Pacific Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipedeapsă capitală (spânzurare) Modificați la Wikidata
Părinți東條英教[*][[東條英教 (Japanese military personnel)|]]
東條千歳[*][[東條千歳 (1861-)|]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuKatsuko Ito
Număr de copii7 Modificați la Wikidata
Copii3 fii
4 fiice
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
ReligieJōdo Shinshū
Ocupațiepolitician
diplomat
ofițer militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză Modificați la Wikidata
al 40-lea Prim-ministru al Japoniei
În funcție
18 octombrie 1941  22 iulie 1944
MonarhShōwa
Precedat deFumimaro Konoe
Succedat deKuniaki Koiso

Premii勲一等旭日大綬章[*][[勲一等旭日大綬章 (abolished order in Japan)|]] ()
Ordinul Tezaurului Sacru
Ordinul Vulturul German
เครื่องราชอิสริยาภรณ์จุลจอมเกล้า[*][[เครื่องราชอิสริยาภรณ์จุลจอมเกล้า (Thai order established by King Rama V of The Kingdom of Siam (now Thailand) to commemorate the 90th Jubilee of the Chakri Dynasty)|]]
เครื่องราชอิสริยาภรณ์อันเป็นที่เชิดชูยิ่งช้างเผือก[*][[เครื่องราชอิสริยาภรณ์อันเป็นที่เชิดชูยิ่งช้างเผือก (Thai award)|]]
金鵄勲章[*][[金鵄勲章 (Japanese order)|]] ()
Medal Zwycięstwa[*]
Ordinul Trandafirul Alb în grad de mare cruce[*] ()
Ordinul Soarelui Răsare
...mai multe...
Partid politicIndependent (înainte de 1940)
Taisei Yokusankai (1940–1945)
Alma materLiceul Militar din Japonia
Academia Armatei Imperiale Japoneze
Semnătură
Prezență online

Hideki Tōjō[1] (Kyūjitai: 東條 英機; shinjitai: 東条 英機; Tōjō Hideki; n. 30 decembrie 1884 — d. 23 decembrie 1948) a fost un general al Armatei Imperiale Japoneze și prim-ministru al Japoniei pe aproape întreaga durată (18 octombrie 1941 – 22 iulie 1944) a celui de-al Doilea Război Mondial.

Ca prim-ministru este considerat a fi responsabil pentru atacul de la Pearl Harbor, care a dus la intrarea Statelor Unite în al Doilea Război Mondial.[necesită citare] După sfârșitul războiului, Tojo a fost condamnat la moarte pentru crime de război de către Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient și spânzurat la 23 decembrie 1948.

Hideki Tōjō s-a născut în districtul Kōjimachi al Tokyo-ului în 1884.[2] A fost al treilea fiu al lui Hidenori Tōjō, un general locotenent în Armata Imperiala Japoneză.[3] Tojo a mai avut doi frați mai mari care au murit înainte ca el să se fi născut, așa că a fost considerat cel mai mare și a avut parte de tratamentul și drepturile pe care cel mai mare fiu japonez le-ar putea primi, printre care și multă onoare. În 1909, s-a căsătorit cu Katsuko Ito, cu care a avut trei fii și patru fiice.[4]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

În 1933, Tōjō a fost promovat la rangul de general-maior și a servit ca șef al Departamentului de personal din cadrul Ministerului de Război.[5] A fost numit comandant al Brigăzii 24 Infanterie IJA în august 1934.[6] În septembrie 1935, Tōjō a preluat comanda Kempeitai-ului a Armatei Kwangtung în Manciuria. Porecla lui era „Lama” (Kamisori), pentru reputația sa, pentru mintea ageră și capabilitatea de a lua decizii rapid.[7]

În timpul Incidentului din 26 februarie din 1936, Tōjō și Shigeru Honjō, susținător-ul lui Sadao Araki, au încercat înăbușirea loviturii de stat.[8] Împăratul Hirohito însuși a fost revoltat de atacurile venite din partea consilierilor săi apropiați, și după o criză politică scurtă rebelii au fost nevoiți să se predea. În consecință, facțiunea Tōseiha a fost capabilă să scape de armata de ofițeri radicaliști, și liderii loviturii de stat au fost judecați și executați. În urma epurării, Tōseiha și Kōdōha au fost unificate, iar Tōjō a primit o poziție de conducere. Tōjō a fost promovat ca Șef de Stat Major al Armatei Kwangtung în 1937.[9] Ca șef de Stat Major, Tōjō a fost responsabil pentru diverse operațiuni militare menite să sporească incursiunea Japoniei în Mongolia și regiunile de frontieră ale Mongoliei interioare cu Manchukuo. În iulie 1937, a condus personal unități din prima Brigadă Independentă mixtă în Operațiunea Chahar, singura sa experiență de luptă.[10]

După Incidentul de la podul Marco Polo din 1937, care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Chino-Japonez, Tōjō a ordonat forțelor sale să atace Hopei si alte ținte din nordul Chinei. Tōjō a primit evrei refugiați în conformitate cu politica națională japoneză în ciuda protestelor nemților.[11] A fost rechemat în Japonia în mai 1938 pentru a servi ca Vice-ministru al Ministerului de Război, sub comanda ministrului Seishirō Itagaki.[12] Din decembrie 1938 până în 1940, Tōjō a fost Inspector-General al Aviației Armatei.[13]

Ascensiune la funcția de prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

Activitatea ca prim-ministru

[modificare | modificare sursă]

Capturarea, procesul, și execuția

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hideki Tōjō
  1. Format:Cite-Karnow
  2. Gorman, Jacqueline Laks (). Pearl Harbor: A Primary Source History. Gareth Stevens. p. 43. ISBN 1433900475.
  3. Butow, Robert Joseph Charles (). Tojo and the coming of the war. Stanford University Press. p. 4. ISBN 0804706905.
  4. Baudot, Marcel (). The Historical encyclopedia of World War II. Infobase Publishing. p. 455. ISBN 0871964015.
  5. Fredrikson, John C. (). America's military adversaries: from colonial times to the present. ABC-CLIO. p. 507. ISBN 1576076032.
  6. Lamont-Brown, Raymond (). Kempeitai: Japan's dreaded military police. The History Press. p. 65. ISBN 0750915668.
  7. Toland, The Rising Sun
  8. Takemae, Eiji (). The allied occupation of Japan. Continuum International Publishing Group. p. 221. ISBN 0826415210.
  9. The Oxford companion to World War II. Oxford University Press. . p. 872. ISBN 0198604467.
  10. Cowley, Robert (). The Reader's Companion to Military History. Houghton Mifflin Harcourt. p. 473. ISBN 0618127429.
  11. David G. Goodman, Masanori Miyazawa (). Jews in the Japanese mind: the history and uses of a cultural stereotype. Lexington Books. p. 113. ISBN 0739101676.
  12. Kato, Masuo (). The Lost War: A Japanese Reporter's Inside Story. Alfred A. Knopf. p. 127.
  13. The New International Year Book: A Compendium of the World's Progress. Dodd, Mead and Company. . p. 320.