Ludovic al IV-lea de Turingia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic al IV-lea de Turingia
Ludvik4.jpg
Ludovic al IV-lea de Thuringia, conform liber depictus, Český Krumlov, secolul al XIV-lea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Creuzburg, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (26 de ani) Modificați la Wikidata
Otranto, Italia Modificați la Wikidata
Înmormântat Reinhardsbrunn[*] Modificați la Wikidata
Părinți Herman I de Thuringia
Sofia de Wittelsbach Modificați la Wikidata
Frați și surori Agnes of Thuringia[*]
Jutta de Thuringia
Konrad von Thüringen[*]
Henric Raspe Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Elisabeta de Turingia Modificați la Wikidata
Copii Sophie of Thuringia, Duchess of Brabant[*]
Herman al II-lea de Turingia
Gertrude of Aldenberg[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata

Ludovic al IV-lea (n. 28 octombrie 1200, Creuzburg – d. 11 septembrie 1227, Otranto) a fost landgraf de Thuringia de la 1217 până la moarte.

Ludovic a fost fiul landgrafului Herman I de Thuringia, cu Sofia, fiică a ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria.[1] La moartea tatălui său din 1217, Ludovic a urcat pe tronul thuringian, având vârsta de 16 ani. Cu ocazia sărbătorii Sfântului Kilian din 1218, el a fost armat drept cavaler în Biserica Sfântului Gheorghe din Eisenach. În castelul Wartburg, în 1220, Ludovic s-a căsătorit cu Elisabeta de Ungaria, în vârstă de 14 ani. El și-a stabilit curtea în Eisenach.

În 1226 Ludovic a fost convocat la Reichstag-ul de la Cremona, unde i-a promis împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen că va lua crucea și îl va însoți în Țara Sfântă. Ca urmare, el s-a îmbarcat pentru a participa la Cruciada a șasea din 1227, în parte inspirat de către poveștile unchiului său, care fusese în Levant alături de împăratul romano-german. Însoțitorii săi în expediție au fost cinci conți: Ludovic de Wartburg, Gunther de Kefernberg, Meinrad de Mühlberg, Henric de Stolberg și Burkhard de Brandenberg; Ludovic a lăsat în urmă o soție însărcinată, care avea presimțirea că nu se vor revedea niciodată.

În august 1227 Ludovic a treversat munții dintre Thuringia și Franconia Superioară, prin Suabia și Bavaria, străbătând Alpii din Tirol. El a fost lovit de febră după ce a ajuns la Brindisi și Otranto. El a primit maslul de la patriarhul de Ierusalim și episcopul de Santa Croce. A murit la Otranto în septembrie 1227. La câteva zile după moartea sa, se năștea fiica sa, Gertruda. Rămășițele lui Ludovic au fost înmormântate în Reinhardsbrunn în 1228.

Elisabeta a părăsit curtea de la Wartburg după moartea lui Ludovic, a luat măsuri pentru grija copiilor, iar în 1228 a renunțat la viața laică, retrăgându-se la mănăstirea franciscană pe lângă care a edificat spitalul de la Marburg. Până la moartea ei, survenită în 1231, s-a dedicat îngrijirii săracilor și bolnavilor. A fost proclamată oficial ca sfântă la numai patru ani după moarte. Deși Ludovic nu a fost niciodată canonizat, a devenit cunoscut în rândul poporului german ca sfântul Ludovic (Ludwig der Heilige).

Familie și copii[modificare | modificare sursă]

Ludovic și Elisabeta de Ungaria au avut următorii copii:

  1. Herman (n. 1222–d. 1241/1242), succesor ca landgraf de Thuringia.
  2. Sofia (n. 20 martie 1224 – d. 29 mai 1275), devenită ducesă de Brabant prin căsătoria cu ducele Henric al II-lea de Brabant.
  3. Gertruda (n. 1227–d. 1297), devenită abatesă la Altenberg, lângă Wetzlar.

Note[modificare | modificare sursă]