Henri de Régnier
| Henri de Régnier | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Henri François Joseph de Régnier  |
| Născut | [1][2][3][4] Honfleur, Normandia de Jos, Franța[5] |
| Decedat | (71 de ani)[1][2][4][6] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise Grave of Régnier[*] |
| Căsătorit cu | Marie de Régnier |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitor poet libretist[*] critic literar[*] critic[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] |
| Studii | collège Stanislas[*] |
| Limbi | limba franceză |
| Mișcare/curent literar | simbolism |
| Note | |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*][7] prix Vitet[*] Comandor al Legiunii de Onoare[*][7] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][8] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][9] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Henri-François-Joseph de Régnier (28 decembrie 1864 – 23 mai 1936) a fost un poet simbolist francez, considerat unul dintre cele mai importanți poeți din Franța de la începutul secolului al XX-lea.
Viața și opera
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început să contribuie la revistele pariziene, iar versurile sale au fost publicate de majoritatea periodicelor franceze și belgiene ce erau favorabile scriitorilor simboliști. După ce a început ca parnasianist, el a păstrat tradiția clasică, deși a adoptat unele dintre inovațiile lui Jean Moréas și Gustave Kahn. Stilul său vag sugestiv arată influența lui Stéphane Mallarmé, al cărui discipol asiduu a fost.
Primul său volum de poezii, Lendemains, a apărut în 1885, iar printre numeroase sale volume ulterioare s-au numărat Poèmes anciens et romanesques (1890), Les Jeux rustiques et divins (1890), Les Médailles d'argile (1900), La Cité des eaux (1903). El este, de asemenea, autorul unei serii de romane și povești realiste, printre care sunt La Canne de jaspe (ed. a II-a, 1897), La Double maîtresse (ed. a V-a, 1900), Les Vacances d'un jeune homme sage (1903) și Les Amants singuliers (1905). Régnier s-a căsătorit cu Marie de Heredia, fiica poetului José María de Heredia, care era și ea poetă și romancieră sub pseudonimul Gérard d'Houville.
El a colaborat la Le Visage de l'Italie, o carte din 1929 despre Italia prefațată de către Benito Mussolini.[10]
La Canne de jaspe și Histoires Incertaines (1919) au fost traduse în 2012 de către Brian Stableford sub titlul A Surfeit of Mirrors. (ISBN 978-1-61227-076-0)
Henri de Régnier a murit în 1936, la vârsta de 71 de ani, și a fost înmormântat în Cimitirul Père Lachaise din Paris.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Henri de Régnier” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Henri François Joseph RÉgnier de” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
- 1 2 „Henri de Régnier” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Baza de date Léonore” (în franceză). Ministry of Culture of France[*]. Wikidata Q2886420.
- ↑ „Henri de Régnier” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- 1 2 „Henri de Régnier” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
- ↑ „Henri de Régnier” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
- ↑ „Henri de Régnier” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
- ↑ „Le Visage de l'Italie, publié sous la direction littéraire de Gabriel Faure. Préface de Benito Mussolini. - Paul Bourget, Henri de Régnier, Henry Bordeaux, Georges Goyau, Pierre de Nolhac, de l'Académie française ; Gérard d'Houville et Marcelle Vioux, Marcel Boulenger, Gabriel Faure, Paul Guiton, Ernest Lémonon, Eugène Marsan, Maurice Mignon, Ed. Schneider, J.-L. Vaudoyer”. WorldCat. Accesat în .
- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.