Marie de Régnier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Marie de Régnier
Marie de Heredia 1889.jpg
Marie de Régnier
Date personale
Nume la naștereMarie Louise Antoinette de Heredia Modificați la Wikidata
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
PărințiJosé María de Heredia
Louise de Heredia[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLouise de Heredia[*]
Hélène de Heredia[*]  Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenri de Régnier (din ) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă
jurnalistă
scriitoare de literatură pentru copii[*] Modificați la Wikidata
PseudonimGérard d’Houville  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiGrand prix de littérature de l'Académie française[*]  Modificați la Wikidata

Marie de Régnier (Pronunție în franceză: /maʁi də ʁeɲe/; 20 decembrie 1875 – 6 februarie 1963), cunoscută de asemenea sub numele anterior căsătoriei Marie de Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (Pronunție în franceză: /ʒeʁaʁ duvil/), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France.[4]

Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer, Gabriele D'Annunzio (în timpul exilului său de la Paris din 1910-1914) și dramaturgul Henri Bernstein. Asocierea ei cu colegele cunoscute ca lesbiene au dus, de asemenea, la zvonuri despre propria ei sexualitate.[5]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Deși, uneori, mai bine cunoscută pentru legăturile ei cu alți artiști, Marie de Régnier a fost o poetă și romancieră foarte apreciată, "considerată una dintre cele mai talentate din rândul scriitorilor femei ai epocii".[5] Primele ei încercări de poezie au fost scrise la Bibliothèque de l'Arsenal, unde tatăl ei era director. El și prietenii lui i-au încurajat talentele de la o vârstă foarte tânără[4] și ea a început în cele din urmă să publice sub numele obținut prin căsătorie, luându-și mai târziu pseudonimul masculin "Gérard d'Houville" (derivat de la numele unei bunici normande, "Louise Gérard d'Houville" sau "Girard d'Ouville"[5]). Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri,[4] dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville.

Creația ei literară a apărut în special în Revue des deux Mondes începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, L'Inconstante, a apărut în 1903.

Receptare critică și moștenire[modificare | modificare sursă]

Marie de Régnier pozând pentru portretul ei în atelierul lui Jacques-Emile Blanche, 1893. Fotografie realizată de Giuseppe Primoli.

Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez L'Intransigeant a cerut cititorilor în 1910 să numească primele trei scriitoare care meritau un loc în Academia franceză, „Gérard d'Houville” a fost plasat pe prima poziție, deasupra Annei de Noailles și a lui Colette.[6] În 1918 ea a obținut Grand Prix de Littérature decernat de Académie française pentru opera sa de ficțiune, iar în 1958 a primit Grand Prix de Poésie al aceleiași academii pentru opera sa poetică – fiind până în prezent singura femeie care a primit ambele premii.[6]

Mai mulți artiști și pictori ai timpului i-au realizat portretul, inclusiv Jacques-Emile Blanche și Jean-Louis Forain. Ea a fost, de asemenea, subiectul mai multor fotografii nud realizate de Pierre Louÿs.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • L'Inconstante, roman, 1903
  • Esclave, 1905
  • Le Temps d'aimer, 1908
  • Le Séducteur, 1914
  • Jeune Fille, 1916
  • Tant pis pour toi, 1921
  • Le Roman des quatre, 1923 (scris în colaborare cu Paul Bourget, Henri Duvernois și Pierre Benoit)
  • Le Chou, 1924
  • Vingt poèmes, 1925
  • L'Enfant, 1925
  • La Vie amoureuse de l'Impératrice Joséphine, 1925
  • Clowns, 1925
  • Paris et les voyages, 1925
  • Chez le magicien, 1926
  • Proprette et Cochonnet, 1926
  • Opinions candides, 1926
  • Je crois que je vous aime... Sept proverbes, 1927
  • Esclave amoureuse, 1927
  • La Vie amoureuse de la Belle Hélène, 1928
  • Le Diadème de Flore, 1928
  • Le Charmant Rendez-Vous, 1929
  • Les Rêves de Rikiki, 1930
  • Les Poésies, 1931
  • L'Impératrice Joséphine, 1933
  • Peau d'âme, 1935
  • Le Temps d'aimer, 1935
  • Enfantines et Amoureuses, 1946

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dominique Bona, Les yeux noirs : les vies extraordinaires des sœurs Heredia, J-C. Lattès, 1989
  • Robert Fleury, Marie de Régnier, Plon, 1990
  • Jean-Paul Goujon, Dossier secret : Pierre Louÿs-Marie de Régnier, Paris, Christian Bourgois, 2002
  • Robert Fleury, Marie de Régnier, l'inconstante, Omnibus, 2003
  • Marie de Laubier (dir.), Une muse de la Belle Époque : Marie de Régnier, BNF, 2004 ISBN 271772270X

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Marie de Régnier, SNAC, accesat în  
  3. ^ Gerard d', Houville, Ps. f. Marie-Louise-Antoinette de Heredia, FemBio, accesat în  
  4. ^ a b c Tama Lea Engelking, ‘The Secret Rebellion of a Literary Daughter: The Poetry of Gérard d'Houville’, French Literary Series vol.
  5. ^ a b c Norman R. Shapiro (Ed.), French Women Poets of Nine Centuries, Johns Hopkins University Press, 2008, ISBN 9780801888045
  6. ^ a b Jennifer E. Milligan, The Forgotten Generation: French Women Writers of the Inter-war Period, Berg Publishers 1996, ISBN 1859731139

Legături externe[modificare | modificare sursă]