Haroun Tazieff

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Haroun Tazieff
Haroun Tazieff à l'Hôtel de ville de Saint-Denis de La Réunion le 20 octobre 1972.jpg
Haroun Tazieff
Date personale
Născut[4][5][6] Modificați la Wikidata
Varșovia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Passy[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Belgium.svg Belgia
Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
EtnieVolga Tatars[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiegeolog
speolog[*]
vulcanolog[*]
inginer
om politic
agronom
jucător de rugby în XV[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Liège[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicEcology Generation[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPatron’s Medal[*] ()[1]
Jean-Perrin Prize[*] ()
Mungo Park Medal[*] ()
Jean Walter Prize[*] ()[2]
Uniunea Poștală Universală ()[3]
Semnătură
Dédicace de Haroun Tazieff à l'auteur.jpg
Prezență online

Haroun Tazieff (11 mai 1914, Varșovia — 2 februarie 1998, Paris) a fost un vulcanolog și geolog francez. A devenit celebru prin faptul că a filmat erupții vulcanice și curgeri de lavă, fiind și autor al mai multor cărți despre vulcani.[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Varșovia (pe atunci în Imperiul Rus), tatăl său fiind un medic tătar, iar mama sa o chimistă evreică și doctor în științe politice. A trăit începând din 1917 la Bruxelles (Belgia). A absolvit studii de agronomie la Gembloux în 1938, precum și studii de geologie la Universitatea din Liège în 1944. El a fost mai târziu secretar de stat în Franța, fiind însărcinat cu prevenirea riscurilor majore.

Filmul The Violent Earth realizat de National Geographic a prezentat expedițiile lui Tazieff în vulcanii Etna din Sicilia în 1971 și Nyiragongo din Republica Democrată Congo (cunoscută pe atunci sub numele de Zair) în 1972, în care el a încercat, fără succes, să coboare într-un lac de lavă activ pentru a colecta mostre (pe care le obținuse într-o expediție anterioară din 1959).

A participat la primele explorări ale "Abisului Pierre Saint-Martin" din Spania. În 1952, el filma ascensiunea lui Marcel Loubens atunci când cablul troliului s-a rupt, iar Loubens a căzut peste 80 de metri. El a murit după 36 de ore, iar cadavrul său a putut fi scos din peșteră abia în 1954.

Harun Tazieff a devenit celebru în Franța, după publicarea cărții "Le Gouffre de la Pierre Saint-Martin" (apărută în 8 ediții, prima dintre ele fiind editată în 1952 de Editura Arthaud din Grenoble).

Tazieff a murit în 1998 și a fost îngropat în Cimitirul Passy din cartierul parizian Passy.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gold Medal Recipients 
  2. ^ http://www.academie-francaise.fr/haroun-tazieff  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.wnsstamps.post/en/stamps/MZ416.02  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Haroun Tazieff”, Internet Movie Database, accesat în  
  5. ^ a b Haroun Tazieff, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Haroun Tazieff, Biographie nationale de Belgique, accesat în  
  7. ^ a b „Haroun Tazieff, 83, a Volcanist And Iconoclast on Environment”. New York Times. . Accesat în .