Sari la conținut

Hainich

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hainich
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Wartburgkreis
Germania
Coordonate51°06′20″N 10°25′36″E ({{PAGENAME}}) / 51.105523°N 10.426723°E
Suprafață15.036 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000DE4828301  Modificați la Wikidata

Hainich este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Germania întinsă pe o suprafață de 15.036 ha, integral pe uscat.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Hainich este situat la coordonatele 51°06′27″N 10°25′46″E / 51.1075°N 10.4294°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Hainich a fost declarat sit de importanță comunitară în septembrie 2000 pentru a proteja 3 specii de plante și 52 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:

  • arie de protecție specială avifaunistică (în mai 2007)[2]
  • arie specială de conservare (în iulie 2008)[1][3][4]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 20 de habitate naturale: Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Fânețe montane, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Mlaștini alcaline, Grohotișuri medio-europene calcaroase, de la nivel colinar și montan, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri de stejar și carpen Galio-Carpinetum, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • plante (3): Buxbaumia viridis, mușchi (Dicranum viride), Orthotrichum rogeri
  • păsări (42): fluierar de munte (Actitis hypoleucos), minunița (Aegolius funereus), fâsă de luncă (Anthus pratensis), ciuf de câmp (Asio flammeus), buha (Bubo bubo), egretă mare (Casmerodius albus albus), Charadrius dubius curonicus, barză neagră (Ciconia nigra), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), prepeliță (Coturnix coturnix), cristeiul de câmp (Crex crex), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură sură (Emberiza calandra), șoim de iarnă (Falco columbarius), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), muscar negru (Ficedula hypoleuca), muscar (Ficedula parva), becațină comună (Gallinago gallinago), Gallinula chloropus chloropus, capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc mare (Lanius excubitor excubitor), grelușelul-de-tufiș (Locustella fluviatilis), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), gaia neagră (Milvus migrans), gaia roșie (Milvus milvus), codobatura galbenă (Motacilla flava), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), viespar (Pernis apivorus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), mărăcinar (Saxicola rubetra), mărăcinar negru (Saxicola torquatus), sitar de pădure (Scolopax rusticola), turturică (Streptopelia turtur), silvie porumbacă (Sylvia nisoria), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), pupăză (Upupa epops), nagâț (Vanellus vanellus)
  • amfibieni (2): izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), triton cu creastă (Triturus cristatus)
  • mamifere (5): liliac cârn (Barbastella barbastellus), râs eurasiatic (Lynx lynx), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
  • nevertebrate (3): fluturele auriu (Euphydryas aurinia), libelule (Leucorrhinia pectoralis), Vertigo angustior

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 43 de specii de plante, 8 specii de amfibieni, 18 specii de mamifere, 232 de specii de nevertebrate, 2 specii de reptile.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b § 33 BNatSchG i.V.m. ThürNEzVO
  2. ^ a b 2008.07; § 33 BNatSchG i.V.m. ThürNEzVO
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Hainich”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Hainich”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]