Guillaume de Saint‑Amour
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Guillaume de Saint‑Amour | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1202[1][2]  Saint-Amour(d), Franche-Comté(d), Franța |
| Decedat | (70 de ani)[3] Saint-Amour(d), Franche-Comté(d), Franța |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | profesor universitar[*] teolog[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea din Paris |
Modifică date / text  | |
Guillaume de Saint‑Amour (n. 1202, Saint-Amour(d), Franche-Comté(d), Franța – d. , Saint-Amour(d), Franche-Comté(d), Franța) a fost un magistru în teologie al Universității din Paris, care a condus, la mijlocul secolului al XIII-lea, campania împotriva instalării ordinelor cerșetoare (franciscani și dominicani) la universitate. Tratatul lui a fost condamnat atât de papa Alexandru al IV-lea, cât și de regele Franței, Ludovic al IX-lea, iar autorul a fost exilat de la universitate și din Paris. Cu toate acestea, lucrarea a rămas o referință în conflictul care a continuat să-i opună pe magiștrii seculari ordinelor cerșetoare.
Despre pericolele celor mai de pe urmă vremuri (De periculis novissimorum temporum)[modificare | modificare sursă]
Guillaume de Saint-Amour, magistru în teologie la Universitatea din Paris, a publicat De periculis novissimorum temporum în primăvara anului 1256, într-un moment de criză în relația dintre magiștrii seculari ai universității pariziene și recentele studia ale călugărilor cerșetori, dominicani și franciscani. În acest tratat, Guillaume de Saint-Amour a exprimat o poziție a magiștrilor seculari față de intrarea călugărilor cerșetori la universitate, în special față de numirea lor ca profesori de teologie. Saint-Amour a argumentat că prezența ordinelor cerșetoare contravenea ierarhiei consacrate a Bisericii, referindu-se la pericolele implicate de rămânerea lor la universitate în termeni apocaliptici și cerând papei înlăturarea lor de la universitate.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Guillaume de Saint‑Amour”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b GUILLAUME DE SAINT-AMOUR, Encyclopædia Universalis, accesat în
- ^ a b Guilelmus de Sancto Amore
