Guilelm Șorban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Guilelm Șorban (n. 2 februarie 1876, Arad, d. 7 iulie 1923, Dej) a fost un compozitor și pianist român.

A compus peste 100 de piese de cântece, dintre care unele pe versurile unor poeți români (Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc).

Familia Șorban se trăgea dintr-o veche familie nobiliară românească din Ardeal atestată încă din 1266, printr-o diplomă a regelui Bela al IV-lea.[necesită citare]

A publicat în 1894, la Leipzig, lucrarea „Zece cântări poporale românești”, iar la Viena, în 1900, „Album de compoziții românești”, în care există și două texte inedite , de George Coșbuc , Guilelm Șorban devenind celebru datorită melodiilor pentru poeziile Pe lângă plopii fără soț și Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu, precum și „Dorurile mele” și „Măi crâșmare Niculae” de Octavian Goga. Multe dintre cântecele sale circulă ca piese anonime.

Este tatăl criticului de artă Raoul Șorban și bunicul muzicologei Elena Maria Șorban.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Viorel Cosma, Muzicieni români. Lexicon, vol. IX, Editura Muzicală, București, 2006, p. 43-45.

Otilia Badea, Rolul muzicii culte românești în construirea identității naționale a românilor din Transilvania și Banat (1870-1940), conducător științific profesor universitar doctor Simona Nicoară, Facultatea de Istorie și Filozofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, 2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]