Gubernaculum
| Gubernaculum | |
 Secțiune sagitală prin pelvisul unei femei nou-născute (formațiunea gubernaculumului este reprezentată de ligamentul rotund al uterului, vizualizat în partea dreaptă sus) | |
| Detalii | |
|---|---|
| Se dezvoltă în | fald labioscrotal, clitoris, penis |
| Parte din | Aparatului genital (testicul, scrot; ovar) |
| Sistem | Aparatul genital uman |
| Gray's | p.1211 |
| Terminologie anatomică | |
Gubernaculum (din greaca veche κυβερνάω = pilot, conducător) numită și ligamentul genital caudal, reprezintă o structură embrionară care se dezvoltă din mezenchim nediferențiat, fiind anexat de capătul caudal al gonadelor (testicule la bărbați și ovare la femele).
Anatomie[modificare | modificare sursă]
Gubernaculul este prezent numai în timpul dezvoltării aparatelor excretoare și genitale. Ulterior, este înlocuit cu vestigii distincte la bărbați și femele.
Bărbat[modificare | modificare sursă]
- Partea superioară a gubernaculului se atrofiază.
- Partea inferioară persistă ca gubernaculum testicular (ligament scrotal). Ligamentul scrotal unește testiculul de partea inferioară a scrotului, stabilizându-i poziția și limitându-i mobilitatea testiculului în interiorul scrotului.[1]
Femeie[modificare | modificare sursă]
- Gubernaculul la femeie este reprezentat prin două resturi vestigiale, ligamentul ovarian și ligamentul rotund al uterului (ligamentum teres uteri) care servesc la susținerea ovarelor și a uterului în pelvis.
Dezvoltare[modificare | modificare sursă]
Gubernaculul este implicat în coborârea gonadelor la ambele sexe.[2]
Testiculele coboară mai mult decât ovarele și în cele din urmă ajung prin canalul inghinal în scrot.[2] Mecanismul deplasării gonadelor în interiorul cavității pelviene se află în cercetare.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Gubernaculum a fost descris pentru prima dată de către chirurgul John Hunter în 1762.[2] Termenul provine din limba greaca veche, având sensul de: a conduce sau cârmă.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Nef and Parada, Nat Genet 1999, 22, 295-299
- ^ a b c Burgu, Berk; Baker, Linda A.; Docimo, Steven G. (), Gearhart, John P.; Rink, Richard C.; Mouriquand, Pierre D. E., ed., „CHAPTER 43 - CRYPTORCHIDISM”, Pediatric Urology (Second Edition) (în engleză), Philadelphia: W.B. Saunders, pp. 563–576, ISBN 978-1-4160-3204-5, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Sapin, M. Anatomia omului în două volume. Vol. 2. Manual. 1990. Chișinău: „Lumina“, 1990. 463 p.
- Ștefaneț, Mihail. Anatomia omului: Vol. 2. Chișinău: „Medicina”, 2013. 428 p. ISBN 978-9975-915-18-2
- Papilian, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.