Grădina Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grădina Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău

Panou informativ la intrare
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Chișinău
Republica Moldova
Coordonate47°01′25″N 28°49′13″E ({{PAGENAME}}) / 47.023561°N 28.820262°E
Suprafață0,075 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata

Grădina Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. Este amplasată în orașul Chișinău, în perimetrul străzilor Mihail Kogălniceanu, Maria Cebotari, Alexei Șciusev și Sfatul Țării, în spatele clădirii muzeului. Are o suprafață de 0,075 ha. În 1998, se afla în administrarea Ministerului Culturii.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Grădina a fost înființată în 1906,[2] în baza grădinii-parc create la mijlocul secolului al XIX-lea, cu scopul de a prezenta la scară redusă flora spontană din toate zonele Basarabiei.

Diversitate floristică[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriu sunt amenajate sectoare ce reprezintă tipurile principale de vegetație din țară: silvică, de stepă, acvatică și palustră. Colecția de plante include și plante rare și pereclitate, cât și plante decorative.[3] Genofondul este constituit din 165 de specii de plante vasculare, dintre care 28 de specii de arbori, 25 de specii de arbuști și cca 112 specii de plante ierboase. Sunt conservate ex situ 32 de specii de plante rare, dintre care 13 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova.[4]

În mini-grădina botanică sunt înregistrați doi arbori seculari: un stejar pedunculat (Quercus robur) și un fag (Fagus sylvatica).[3] Fagul s-a uscat și a fost doborât.[5]

Alte exponate[modificare | modificare sursă]

Parcul mai găzduiește un foișor de lemn și un havuz construit în 1889 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi.[3] Pe perimetrul grădinii sunt amenajate cuști și zone îngrădite pentru păsări exotice.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în . 
  2. ^ „Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală”. Agenția Turismului a Republicii Moldova. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c „Gradina Botanică și Vivarium”. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (muzeu.md). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Lansarea monografiei „Diversitatea florei din Grădina Botanică a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Ghid informativ". Autori: Tamara Cojuhari, Gheorghe Postolache, Sergiu Pană”. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (muzeu.md). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Postolache, Gheorghe (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Grădina Botanică. Vol. 2: Arbori seculari. Stiința. p. 9. ISBN 978-9975-67-967-1. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Cojuhari, Tamara; Postolache, Gheorghe; Pană, Sergiu (). Diversitatea florei din Grădina Botanică a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Ghid informativ. Chișinău: Lexon Prim. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]