Gonzalo Bilbao
| Gonzalo Bilbao | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Sevilla, Andaluzia, Spania |
| Decedat | (78 de ani)[3][4][2] Madrid, Noua Castilie(d), Spania |
| Frați și surori | Joaquín Bilbao[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Madrid |
| Limbi vorbite | limba spaniolă[5] |
| Activitate | |
| Profesor pentru | Domingo Gimeno Fuster[*], Alfonso Grosso Sánchez[*], Miguel Ángel del Pino Sardá[*] |
| Premii | Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII[*] () |
Modifică date / text  | |
Gonzalo Bilbao Martínez (n. , Sevilla, Andaluzia, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor costumbrist și profesor de artă spaniol.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Sevilla, fiul unui avocat înstărit și fratele mai mare al sculptorului Joaquín Bilbao(d). Încurajat fiind de José Jiménez Aranda, a început să deseneze de la o vârstă fragedă. La insistențele tatălui său, a studiat dreptul împreună cu lecțiile de artă.[6]
În 1880, și-a luat licența în drept, dar nu a practicat niciodată, continuându-și lecțiile de artă și dedicându-se exclusiv picturii. După cum s-a dovedit, tatăl său a fost mulțumit de rezultate și i-a plătit cheltuielile pentru călătoria în Franța și Italia cu Aranda. A rămas în Italia trei ani, stabilindu-se la Roma și călătorind frecvent la Napoli și Veneția, unde a pictat atât scene urbane, cât și rurale.
S-a întors în Spania în 1884. Temperamentul său agitat îl făcea să se obișnuiască cu greutate cu viața din Sevilla, așa că s-a mutat constant, pictând peisaje și a pierdut puțin timp planificând noi călătorii, vizitând Algeria și Maroc. De acolo, a fost înapoi la Paris, unde și-a vândut picturile marocane. Călătoriile sale au continuat prin Europa și America.
În 1893, a fost numit membru al Academiei de Bellas Artes și în 1901, a devenit președinte al Ateneului(d). În 1903, i-a urmat lui Aranda ca profesor la Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría(d), unde printre studenții săi au fost Daniel Vázquez Díaz și Eugenio Hermoso(d). În 1904, s-a căsătorit cu fiica unui bancher francez.
.jpg)
El este probabil cel mai cunoscut pentru o serie de schițe și picturi care înfățișează „cigarreras” (fabricanții de trabucuri), realizate în anii 1910 la Fabrica Regală de Tutun. În ultimii săi ani, a primit numeroase premii, inclusiv Ordinul Isabela Catolica și Ordinul lui Carlos al III-lea.
În 1935, a fost ales membru al Real Academia de Bellas Artes de San Fernando și s-a mutat la Madrid. A murit la Madrid, la vârsta de 78 de ani, în timpul războiului civil spaniol, în timp ce orașul era sub asediu. După război, văduva sa a donat lucrările rămase Muzeului de Arte Frumoase.[6]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Gonzalo Bilbao Martínez, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Gonzalo Bilbao Martínez, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ Gonzalo Bilbao Martínez (în engleză), RKDartists
- ^ Gonzalo Bilbao Martínez (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b Brief biography Arhivat în , la Wayback Machine. @ Sevillanos Ilustres.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Gerardo Pérez Calero, Gonzalo Bilbao: el pintor de las cigarreras, BPR Publishers, 1989. ISBN: 84-86938-12-0.
