Godefroi de Taranto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mănăstirea romanică Santa Maria di Colonna din Trani, întemeiată de către Godefroi.

Godefroi (d. 1068), numit Lofredus în sursele latinești, a fost un conducător militar normand stabilit în sudul Italiei și devenit primul conte de Taranto.

Godefroi era cel de al doilea fiu al lui Petru I de Trani, însă despre fratele său mai mare, Amicus, nu se cunoaște nimic. El a succedat tatălui său în regiunea din jurul Trani și s-a aflat la controlul acesteia până în 1064, deși orașul în sine s-a menținut o vreme sub stăpânirea bizantinilor. Fratele său mai mic, Petru al II-lea, a reușit să preia orașul în 1054 și, profitând de temporara absență a lui Godefroi, a trecut la controlul acestuia. Godefroi s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Drogo, senior de Mottola și Castellaneta.

Atunci când contele Drogo de Apulia a fost asasinat în 1051, Godefroi a primit sarcina de a-l avea în grijă pe fiul acestuia, Richard. În acea perioadă, Godefroi a întemeiat, probabil pe locul unei pustnicii, mănăstirea Santa Maria di Colonna, populând-o cu călugări de la Montecassino și consturindu-i un turn defensiv aflat încă în picioare.

În mai 1063, Godefroi a reușit să cucerească Taranto, pe care în cele din urmă l-a transformat în orașul său de reședință. Cu acea ocazie, el a preluat titlul de comes (în limba greacă, κόμης), după cum consemnează atât Lupus Protospatarul cât și Strategikon-ul lui Kekaumenos. În 1064, potrivit Anonymus Barensis, el a preluat și Otranto (Idrontum) printr-un șiretlic după câteva tentative eșuate de a-l cuceri prin forța armelor. Orașul fusese apărat de către Malapetzes (Malapezza), cu ajutorul unei armate de varegi și ruși. Nepoata comandantului bizantin locuia într-o casă veche din apropierea zidurilor de apărare ale orașului, iar Godefroi a intrat în legătură cu aceasta, i-a trimis daruri și i-a promis să o ia de soție dacă ea va permite normanzilor să pătrundă în cetate. Utilizând frânghii în timpul nopții, ea a ajutat astfel trupele inamice să intre în Otranto. Odată orașul pierdut, Malapetzes a fugit pe mare, lăsându-și în urmă soția și copiii.

În 1066, Godefroi a plănuit prima încercare normandă de a pătrunde în Balcani (Romania). Adunând o puternică armată în vederea acestui scop, el a fost oprit în apropiere de Bari de către Mihail Maurex, care sosise pe mare cu o armată de varegi (Wolff, 19–20).

În contextul rivalității dintre fratele lui Godefroi, Petru al II-lea și Robert Guiscard, Godefroi a revenit la Trani și a preluat guvernarea asupra orașului. El a murit acolo nu după multă vreme, probabil în 1068. El a lăsat un fiu, Richard, ca moștenitor al său, însă Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei.

În scrierea lui Amato de Montecassino, se face trimitere la fratele lui Petru al II-lea pe nume Falgutce, însă aceasta trebuie să fie o eroare de copist.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Robert Lee Wolff, "Romania: The Latin Empire of Constantinople." Speculum, 23(1), 1948, p. 1–34.

Legături externe[modificare | modificare sursă]