Gleb Struve

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gleb Struve
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus[3] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
Berkeley, California, SUA[1] Modificați la Wikidata
PărințiPiotr Berngardovici Struve[*][[Piotr Berngardovici Struve (jurnalist rus)|​]][3]
Nina Gerd[*][[Nina Gerd |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
eseist
critic literar[*]
poet
specialist în literatură[*]
istoric
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[5]
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Balliol[*]
Sankt-Peterburgski politehniceski institut[*][[Sankt-Peterburgski politehniceski institut (Original name of the Peter the Great St. Petersburg Polytechnic University)|​]]
Limbilimba rusă
limba engleză  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Londra
Universitatea Berkeley din California[1]  Modificați la Wikidata

Gleb Petrovich Struve (în rusă Глеб Петрович Струве; n. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. , Berkeley, California, SUA) a fost un poet, critic și istoric literar rus, ce aparținea familiei de literați Struve. Tatăl său era filozoful, economistul și teoreticianul politic Piotr Berngardovici Struve, iar nepotul său este un alt scriitor cunoscut, Nikita Struve.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Struve era originar din St. Petersburg și s-a alăturat Armatei Voluntarilor în 1918.[6] În același an, el a fugit în Finlanda, apoi în Anglia, unde a urmat cursuri la Balliol College de la Universitatea Oxford până în 1921. Acolo l-a întâlnit pe Vladimir Nabokov, cu care a rămas în relații prietenești și cu care a corespondat cu regularitate până la moartea romancierului. Struve a lucrat ca jurnalist la Berlin între 1921-1924 și la Paris până în 1932.[6]

În 1932, Struve l-a înlocuit pe Dmitri Sviatopolk Mirski la Școala de Studii Slavone și Est-europene de la University College din Londra (UCL),[7] pentru a trece apoi la Universitatea Berkeley din Statele Unite ale Americii.[8] Struve a publicat aproximativ 900 de lucrări, inclusiv multe ediții ale operelor unor importanți autori ruși care erau interziși în Uniunea Sovietică ca de exemplu Anna Ahmatova, Nikolai Gumiliov, Marina Țvetaeva și Osip Mandelștam.[6] Struve a murit la 4 iunie 1985 în Oakland, California.

Publicații (listă parțială)[modificare | modificare sursă]

  • Struve, Gleb. Storia della letteratura sovietica da Lenin a Stalin, 1917-1953. Trad.dall'inglese di S.Bernardini. Milano, Garzanti 1977, cm.15,5x22,5, pp. 511.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://texts.cdlib.org/view?docId=hb4d5nb20m;NAAN=13030&doc.view=frames&chunk.id=div00157, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Struve G. P. 
  4. ^ a b c d Gleb Struve, SNAC, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b c de Russkaja literatura v izgnanii (Literatura rusă a exilului)
  7. ^ Gerald Stanton Smith. D.S. Mirsky: A Russian-English Life, 1890-1939. p. 90. ISBN 0-19-816006-2. 
  8. ^ Norman Page (). Vladimir Nabokov. p. 47. ISBN 0-415-15916-4. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]