Sari la conținut

Giulio Mancinelli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giulio Mancinelli

Gravură din 1677 a lui Giulio Mancinelli publicată în „Vita magni servi Dei P. Julii Mancinelli”
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Macerata, Marchia Anconitana, Statele Papale Modificați la Wikidata
Decedat1618 (80 de ani) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiemisionar Modificați la Wikidata

Giulio Mancinelli (în latină Julius Mancinellus) (n. , Macerata, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 1618)[1][2] a fost un misionar iezuit din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. În 1583 a fondat misiunea iezuită din orașul otoman Istanbul.

Mancinelli s-a născut într-o familie de origine nobilă.[3] S-a alăturat iezuiților în 1558[3] și în 1566 era novice în prima casă a noviciatului din Roma.[4]

Activitatea misionară

[modificare | modificare sursă]

Mancinelli a fost misionar catolic în Bosnia și Dalmația,[5] apoi a fost numit șef al misiunii iezuite din Istanbul înființată de papă în anul 1583.[6] Iezuiții oficiau serviciile religioase în Biserica Sfântul Benedict și au deschis școli cu sprijinul ambasadorilor Franței și Veneției.[7]

În perioada 1585-1587, Mancinelli a călătorit de la Constantinopol prin Țara Românească și Moldova, a vizitat Liovul (aflat atunci în Uniunea statală polono-lituaniană, azi în Ucraina) și apoi Cracovia. Ajungând până în Rusia, el s-a întors în Italia prin Viena, unde a rămas câteva luni.[8]

În 1592, Mancinelli a fost trimis la Alger, ca urmare a cererii făcute iezuiților de către guvernul Regatului de Neapole, cu scopul de a-i răscumpăra pe sclavii creștini: el a scris o relatare a acestei călătorii în Morea (Roma, Archivum Romanum Societatis Iesu, Vitae, 46, cf. 68-83) și în „Observații referitoare la răscumpărarea sclavilor creștini din robia necredincioșilor” (ibid., Vitae, 51, cc. 43r-45r). El a experimentat un extaz supranatural în timpul călătoriei - i-au apărut sfinți și îngeri care l-au încurajat și au confirmat rezultatul pozitiv al misiunii lui în Moldova - și a înregistrat observațiile sale.[9]

În 1608, când se afla în misiune în Anglia, a avut din nou viziuni cu îngeri, potrivit propriilor mărturii.[10] La bătrânețe era consultat cu regularitate de către tinerii care călătoreau în Anglia cu speranța de a readuce Biserica Angliei sub jurisdicția Romei.[11]

  1. ^ Fabre 2008, p. 177.
  2. ^ Deresiński, Wojciech (). „Mancinelli”. Mancinelli informator. Mancienlli Society. 5. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b Coulton 1950, p. 750.
  4. ^ The Month. . p. 362. 
  5. ^ Deresiński, Wojciech (). „Mancinelli”. Mancinelli informator. Mancienlli Society. 5. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Frazee 2006, p. 74.
  7. ^ Darnault, Sezim Sezer; Birkan, Çelen (). Latin Catholic Buildings in Istanbul: A Historical Perspective, 1839-1923. Isis. p. 45. ISBN 978-975-428-275-7. 
  8. ^ „MANCINELLI, Giulio in „Dizionario Biografico". www.treccani.it. 
  9. ^ Pozsony, Ferenc; Csermely, Peter (). The Hungarian Csángó of Moldova. Corvinus Publishing. p. 82. ISBN 978-1-882785-18-6. 
  10. ^ Marystone, Cyril (). The Coming Type of the End of the World and the Universal Conversion of the Nations. o.V. p. 287. 
  11. ^ The Month. . p. 363. 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • BUDIŠA, Dražen, Julije Mancinelli o dubrovačkoj okolici (1575/76) /Julius Mancinelli about the Surroundings 'of Dubrovnik (1575/76), XVI (1986), pp. 133-151.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]